COREEA DE SUD ŞI JAPONIA 2002
Al 17-lea Campionat Mondial, cel din Japonia şi Coreea de Sud, a fost primul organizat pe continentul asiatic. O ediţie în care campionii mondiali en-titre, francezii, au luat rapid avionul spre casă, fiind eliminaţi încă din faza grupelor. Surprizele turneului au fost naţionalele Senegalului, cea a Turciei sau a Coreei de Sud. Franţa nu a fost singurul nume mare care a părăsit turneul prematur. Portugalia şi Polonia au fost trimise acasă de Coreea de Sud şi de Statele Unite, Argentina a pierdut lupta pentru calificare cu Suedia şi Anglia, iar Croaţia, medaliata cu bronz din 1998, nu a reuşit să depăşească Mexicul şi Italia. Din grupe, memorabil rămâne meciul Germaniei cu Arabia Saudită. Nemţii au învins cu 8-0, într-o partidă în care au avut o posesie a balonului de 73%! Optimile de finală au stat sub semnul uriaşului scandal de după partida Coreea de Sud-Italia. După 1-1 în timpul regulamentar, Ahn Jung-Hwan a marcat pentru gazde golul de aur care i-a calificat pe elevii lui Guus Hiddink în sferturi. La final, italienii au acuzat dur arbitrajul ecuadorianului Byron Moreno. Faza sferturilor a adus patru naţionale puternice – Brazilia, Spania, Germania şi Anglia şi patru mai puţin experimentate, surprize ale acestei competiţii – SUA, Coreea de Sud, Turcia şi Senegalul. Primul meci a fost o ciocnire a titanilor. Două foste campioane mondiale, Anglia şi Brazilia, s-au luptat pentru un loc în semifinale. Michael Owen a deschis scorul pentru englezi la mijlocul primei reprize, însă sud-americanii au întors rezultatul. Germania a trecut de Statele Unite, Turcia a învins printr-un gol de aur frumoasa naţională a Senegalului, iar sud-coreenii au realizat încă o surpriză la acest mondial. Echipa lui Hiddink, ajutată din nou de arbitri, a reuşit să elimine şi Spania. Ibericii au avut două goluri valabile anulate în disputa cu sud-coreenii, în urma unor decizii scandaloase ale arbitrilor, şi nu au rezistat presiunii de la loviturile de departajare. În semifinale lucrurile au intrat în normal. Ronaldo a reuşit să înscrie împotriva Turciei cel de-al şaselea său gol la turneul final şi „Selecao” era pentru a treia oară consecutiv în finala Mondialului. Turcii vor termina însă campionatul mondial pe podium, după ce au învins în meciul pentru locul 3 Coreea de Sud. Cu această ocazie, Hakan Sukur a stabilit recordul celui mai rapid gol marcat într-o partidă de Cupă Mondială, învingându-l pe goalkeeperul asiaticilor în chiar secunda 11. În ultimul act al competiţiei s-a calificat şi Germania care a învins cu 1-0 echipa ţării gazdă, Coreea de Sud, prin golul marcat de Michael Ballack. Acesta a primit însă un cartonaş galben care l-a împiedicat să evolueze în finală. În ciuda faptului că împreună au câştigat şapte titluri mondiale, Brazilia şi Germania nu se mai întâlniseră niciodată în faza finală a competiţiei. S-a întâmplat pe International Stadium din Yokohama, pe 30 iunie 2002. Meciul a fost echilibrat până în minutul 67, când portarul nemţilor Oliver Kahn a comis respins în faţă şutul puternic al lui Rivaldo, iar Ronaldo, atent, a reuşit să înscrie. Cu zece minute înainte de sfârşitul meciului, „Il Fenomeno” a reuşit dubla şi a stabilit scorul final: 2-0 pentru sud-americanii. Pentru a cincea oară în istorie, Brazilia devenea campioană mondială.
Câştigătoare: BRAZILIA
Perioada turneului: 31 MAI – 30 IUNIE 2002
Echipe participante: 32
Goluri: 161
Meciuri: 64
Golgheter: Ronaldo (8 goluri) – Brazilia
Finala: Brazilia – Germania 2-0 („International Stadium” – Yokohama, 30 iunie 2002)
GERMANIA 2006
În 2006, germanii au găzduit pentru a doua oară în istorie Campionatul Mondial de fotbal, competiţia dovedindu-se un succes din toate punctele de vedere. 12 stadioane, construite special pentru Cupa Mondială sau refăcute aproape în totalitate, au găzduit meciurile Cupei Mondiale din 2006. A fost o Cupa Mondială în care marile naţiuni fotbalistice au revenit la putere. Doar două din cele opt echipe calificate în sferturi nu câştigaseră niciun titlu mondial. Cele mai importante nume care nu au reuşit să ajungă în Germania au fost Turcia, locul 3 la ediţia precedentă, Grecia, câştigătoarea campionatului european din 2004, Senegal, sfertfinalistă în 2002, dar şi două forţe ale Africii, Camerun şi Nigeria. Optimile de finală au propus mai multe derby-uri. Olanda a fost învinsă de Portugalia cu 1-0, în timp ce Spania a fost eliminată tin competiţie de Franţa (1-3). În celelalte meciuri au continuat rezultatele normale. Germania trecut de Suedia cu două goluri reuşite în debutul partidei, Beckham a adus victoria Angliei împotriva Ecuadorului, Italia, deşi în inferioritate numerică după eliminarea lui Materazzi, a eliminat Australia cu un penalty transformat de Totti, iar Brazilia a bătut cu scor de forfait Ghana. Meciul Argentina-Mexic a fost câştigat în prelungiri de „pume”, în timp ce Ucraina a avut nevoie de penalty-uri pentru a trece de Elveţia. În sferturi unul dintre cele mai atractive dueluri a fost cel dintre Germania şi Argentina, două foste campioane mondiale. După 120 de minute tabela de marcaj arăta 1-1 şi s-a trecut la loviturile de departajare acolo unde gazdele au greşit mai puţin şi s-au calificat în semifinale. Tot loviturile de departajare au făcut diferenţa şi în meciul dintre Anglia şi Portugalia, încheiat fără gol. Urmaşii lui Eusebio au reuşit să se impună şi, pentru prima oară după Anglia 1966, s-au calificat în careul de aşi al Mondialului. „Squadra azzura” a trecut la pas de Ucraina scor 3-0, iar Franţa a învins Brazilia prin golul lui Thierry Henry. În semifinale, Italia, sub conducerea lui Marcelo Lippi, detona bomba. Măcinată de scandaluri publice şi corupţie, de celebrul Calciopoli care a lovit în plin credibilitatea fotbalului italian, „Squadra azzura” spulbera visele germanilor de a câştiga turneul final. În primele 90 de minute jucătorii celor două echipe au ratat ocazii care mai de care mai mari, însă mingea a refuzat să intre în vreuna dintre porţi. În minutul 119 când toată lumea se aştepta la executarea loviturilor de departajare, fundaşul Grosso a înscris pentru ca două minute mai târziu Del Piero să pecetluiască o calificare nesperată a italienilor în finală. Cealaltă semifinală, Portugalia- Franţa (0-1) a fost decisă de un penalty transformat de Zidane în prima repriză. Finala Cupei Mondiale din 2006 s-a jucat pe Olympiastadion din Berlin, în data de 9 iulie. Franţa a marcat rapid din penalty, în minutul 7, prin Zinedine Zidane. Doar 12 minute mai târziu, însă, Materazzi, a marcat un gol cu capul la o centrare a lui Pirlo. Cu 10 minute înainte de final, provocat de Materazzi, Zidane şi-a pierdut cumpătul şi l-a lovit cu capul în piept pe fundaşul italian. La loteria loviturilor de departajare, ratarea lui Trezeguet s-a dovedit a fi decisivă şi Cupa Mondială ajungea pentru a patra oară în Peninsulă.
Câştigătoare: ITALIA
Perioada turneului: 9 IUNIE – 9 IULIE 2006
Echipe participante: 32
Goluri: 147
Meciuri: 64
Golgheter: Miroslav Klose (5 goluri) – Germania
Finala: Italia – Franţa 1-1 (5-3) după penaltyuri („Olympiastadion”– Berlin, 9 iulie 2006)
AFRICA DE SUD 2010
În urmă cu patru ani, Cupa Mondială ajungea pentru prima dată pe „Continentul negru”. Africa de Sud a fost gazda unui turneu care a mai adus o premieră: o națiune europeană, Spania, a câștigat pentru prima dată trofeul în afara continentului. De asemenea, a fost prima oară când două echipe europene diferite au devenit campioane mondiale în succesiune (după succesul Italiei din 2006). FIFA, organizatorul Cupei Mondiale din Africa de Sud a încasat 3,2 miliarde dolari (2,5 miliarde euro) din vânzarea drepturilor TV a jocurilor Spaniei și a celorlate echipe, precum și din activități de marketing. Pentru Mondialul din 2010 a fost creată o minge specială, denumită Jabulani, cea mai rotundă minge din istorie, s-a spus, concepută pentru a se înscrie cât mai multe goluri. O altă marcă a ediţiei africane o reprezintă deja celebrele vuvuzele care au asurzit spectatorii, dar şi jucătorii în timpul meciurilor. Revenind la fotbal, pentru a doua oară la rând cele două mari puteri ale Americii de Sud, Argentina şi Brazilia, au fost eliminate în sferturi, după ce fotbaliştii din „Ţara Tangoului” au fost umiliţi cu 4-0 de Germania, iar „Selecao” a pierdut 1-2 cu Olanda, după dubla lui Sneijder. Reprezentativa țării gazdă, Africa de Sud, alături de campioana mondială Italia și vicecampioana ediției trecute, Franța, au fost eliminate din faza grupelor. Ultima speranţă a Africii, continentul-gazdă al campionatului, s-a stins odată cu eliminarea din sferturile de finală a Ghanei.
În „careul de aşi” Olanda a trecut de Uruguay după un meci spectaculos, terminat 3-2 pentru batavi. În cealaltă semifinală, Spania învingea Germania la finalul unei partide cu o posesie ameţitoare a spaniolilor. Ibericii au marcat în minutul 75 prin Puyol. În finala mică, Germania a luat bronzul a doua oară la rând, câştigând dramatic în faţa urguayenilor. Ultimul act al competiţiei a avut loc pe 11 iulie 2010, pe Soccer City, din Johannesburg, şi opunea campioana europeană în exerciţiu, Spania, şi Olanda. Meciul a fost unul fragmentat, fiind comise multe faulturi şi de o parte şi de alta. S-au arătat nu mai puţin de 13 cartonaşe galbene, iar olandezul John Heitinga a fost eliminat. După ce timp de 90 de minute nu s-a marcat niciun gol, Iniesta a înscris golul victoriei în prelungiri (min. 116), marcând dintr-o pasă a lui Cesc Fabregas. Spania se încorona pentru prima oară campioană a lumii în timp ce Olanda pierdea şi a treia finală.
Câştigătoare: SPANIA
Perioada turneului: 11 IUNIE – 11 IULIE 2010
Echipe participante: 32
Goluri: 145
Meciuri: 64
Golgheteri: – Diego Forlán (Uruguay), Thomas Müller (Germania), Wesley Sneijder (Olanda), David Villa (Spania) – 5 goluri
Finala: Olanda – Spania 0-1 după prelungiri („Soccer City”– Johannesburg, 11 iulie 2010)
