Într-o fascinantă călătorie de la pământ la cer au fost purtaţi craiovenii care, sâmbătă seara, au participat la conferinţa cu tema „Cosmosul – o aventură umană”, susţinută de Dumitru Prunariu, primul cosmonaut român şi, potrivit evidenţelor agenţiilor spaţiale, cel de-al 103-lea din lume care a călătorit în spaţiu. Captivantă nu numai prin informaţiile oferite, ci şi prin modul de expunere, conferinţa i-a familiarizat pe participanţi cu începuturile călătoriilor în spaţiu – visul de secole al omului devenit realitate cu doar 58 de ani în urmă, ceea ce, la scara istoriei, înseamnă foarte puţin timp –, dar şi cu comercializarea şi privatizarea activităţilor cosmice, explorarea planetei Marte, viaţa în Sistemul Solar în afara Terrei, problema asteroizilor ori evenimente de ultimă oră în domeniu.
Dumitru Prunariu a vorbit, desigur, şi despre experienţa sa din 14-22 mai 1981 la bordul capsulei Soyuz 40 şi al laboratorului spaţial Saliut 6, despre „energia universală” pe care a simţit-o acolo, ca şi despre pregătirea în Orăşelul Stelar, din Rusia, pe care a implicat-o această performanţă, explicând la final de ce, din păcate, vor trece mulţi ani până când un alt român va mai zbura în spaţiu. Convins că „există forme de viaţă inteligentă în Univers”, de care încă nu am aflat din cauza posibilităţilor noastre de investigaţii limitate, Dumitru Prunariu a încheiat conferinţa cu îndemnul „să privim optimist viitorul omenirii pe Pământ sau în afara acestuia!”.
Evenimentul prezenţei domniei sale la Craiova s-a datorat Teatrului Naţional „Marin Sorescu” şi proiectului „Întâlnirile SpectActor”, iniţiat încă din anul 2009 şi care, în aceşti zece ani de derulare neîntreruptă, a adus în faţa publicului craiovean numeroase personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti. Moderatorul întâlnirii de sâmbătă seara a fost Nicolae Coande, şef Serviciu Dramaturgie al instituţiei şi coordonator al proiectului. De precizat că Dumitru Prunariu s-a mai aflat la Craiova în noiembrie 2018, când a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii.
De ce zburăm în cosmos? Aceasta a fost întrebarea-provocare cu care Dumitru Prunariu – personalitate marcantă a lumii ştiinţifice spaţiale – şi-a început prelegerea. „Căutăm răspunsuri, în investigaţiile pe care le facem în cosmos, pe alte corpuri cereşti – mai ales pe Marte, acum – să aflăm de unde am ajuns noi pe Pământ şi cum s-a format viaţa pe Pământ”, iar „cel mai puternic lucru care ne împinge în cunoaştere este curiozitatea”, a afirmat invitatul. Ea ne-a determinat, aşadar, înainte de toate, să ajungem în spaţiul cosmic.
De la Iuri Gagarin şi Neil Armstrong la recorduri în domeniu
Pentru început, Dumitru Prunariu a reamintit cele dintâi încercări de desprindere de Pământ şi explorare a cosmosului. Pe 4 octombrie 1957, Uniunea Sovietică a lansat primul satelit artificial al Pământului, Sputnik, acesta înconjurând Pământul timp de 57 de zile şi reuşind să transmită din spaţiu primele semnale radio. Cosmonautul rus Iuri Gagarin este primul om care a ajuns în spaţiu, la bordul navetei spaţiale Vostok, pe 12 aprilie 1961, iar Neil Armstrong a fost cel care, la 20 iulie 1969, pe Apollo 11, a pus pentru prima dată piciorul pe un alt corp ceresc decât planeta noastră – pe Lună, rostind celebrele cuvinte „acesta este un pas mic pentru om, dar un salt uriaş pentru omenire”. Dumitru Prunariu a mai menţionat că, „până în prezent, 58 de femei din 9 ţări, din care 45 din SUA, au zburat în spaţiul cosmic”. Prima a fost, în 16-19 iunie 1963, rusoaica Valentina Tereshkova (Vostok 6).
Punctate au mai fost începuturile cooperării internaţionale – prima misiune comună, sovieto-americană, Soyuz-Apollo, din 1975, şi primul zbor al unei navete spaţiale – Columbia, 12-14 aprilie 1981, ca şi câteva recorduri: cea mai lungă durată petrecută în cosmos – Genady Padalka, 879 de zile în 5 zboruri cosmice; cel mai lung zbor cosmic neîntrerupt – Valeri Poliakov, 438 de zile (ianuarie 1994 – martie 1995, Staţia MIR); cel mai în vârstă om în cosmos – John Glenn, 77 de ani (octombrie 1998).
În 8 zile, a parcurs peste 5 milioane km în jurul pământului!
„Ce fac oamenii în spaţiul cosmic? În primul rând, trăiesc la bordul staţiei orbitale şi muncesc acolo. Nu se duc numai să stea şi să experimenteze pe propriul organism… Sunt cobai din punct de vedere medical, dar, în acelaşi timp, efectuează experimente din multe domenii de activitate”, a explicat Dumitru Prunariu, adăugând că în timpul unui astfel de zbor „se produc multe modificări în organismul uman, unele ireversibile”. În ceea ce priveşte misiunea la care domnia sa a participat, aceasta a avut ca scop adunarea de date pentru cercetarea ştiinţifică în domeniile astrofizicii, radiaţiilor cosmice, tehnologiilor spaţiale, medicinii, biologiei spaţiale etc. Dumitru Prunariu a călătorit în spaţiu la bordul capsulei Soyuz 40 şi al laboratorului spaţial Saliut 6, în 14-22 mai 1981. Misiunea a însemnat 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute în cosmos, 22 de experimente ştiinţifice realizate, 5.226.000 km în jurul pământului parcurşi la o altitudine maximă de 384 km.
O astfel de performanţă a fost posibilă datorită excepţionalelor rezultate obţinute de român în perioada de selecţie a cosmonauţilor şi de pregătire a zborului, începând cu 1978, în cadrul programului Intercosmos. „În 1978 s-au efectuat selecţionări pentru candidaţi cosmonauţi români. Şi m-am prezentat şi eu, în mintea mea fără nici o speranţă, dar am zis… hai să încerc, să văd ce se întâmplă. Ei bine, această curiozitate m-a dus spre selecţie. Am efectuat o pregătire completă pentru a zbura în spaţiul cosmic, în Orăşelul Stelar, lângă Moscova, împreună cu candidaţi cosmonauţi din alte 5 state. Şi, în final, după 3 ani de pregătire şi foarte multe examene, cu comisii formate din mulţi specialişti, am reuşit să iau note maxime. Eram inginer de aviaţie şi trebuia să arăt că şi în România se face şcoală”, a povestit Dumitru Prunariu.
Nici un alt român nu va putea ajunge prea curând în cosmos
Când va mai ajunge un român în spaţiul cosmic? Greu de spus, a afirmat domnia sa, explicând şi motivele: „În lume există puţin peste 560 de cosmonauţi. Cam 566, dacă nu mă înşel… Eu am fost al 103-lea, în 1981, deci acum 38 de ani. De ce sunt atât de puţini? Nu pentru că n-am găsi tineri pe care să îi antrenăm, ci pentru că nu există nave cosmice atâtea câte ar trebui ca să îi trimitem în cosmos. În momentul de faţă, cosmonauţii zboară câte 3 într-o navă cosmică Soyuz. Numai cu ruşii se zboară acum în echipaje internaţionale. 3 cosmonauţi ori 4 lansări pe an înseamnă 12 oameni pe an care zboară în cosmos, dintre care obligatoriu un rus şi un american în navă. În aceste condiţii, europenilor le vine rândul cam de două ori pe an să zboare. Deocamdată, zboară cosmonauţii selecţionaţi în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene, iar aceştia au fost selecţionaţi înainte ca România să devină membră. Ultima selecţie s-a încheiat în 2009 şi au fost aleşi 6 oameni, iar deocamdată alte selecţii nu se justifică. Când se vor face noi selecţii, România va participa cu drepturi depline şi să sperăm că atunci va fi ales şi un român. Vor urma însă 3 ani de pregătire generală, apoi îşi va aştepta rândul să zboare într-un context internaţional… probabil vreo 10 ani. Deci, teoretic avem şanse, practic… târziu se va întâmpla, nu ştim când”.
Turismul cosmic se transformă într-o afacere rentabilă…
O importată parte a conferinţei „Cosmosul – o aventură umană” a fost rezervată informaţiilor despre comercializarea şi privatizarea activităţilor cosmice, precum şi turismului cosmic – o realitate, se pare, a anilor 2030. „Spaţiul cosmic a ajuns să nu mai fie apanajul numai al guvernelor, care au investit foarte mult în infrastructura cosmică existentă acum, în cosmodroame, rachete, ci a început să fie comercializat şi privatizat”, a precizat domnia sa, subliniind că „privaţii sunt mai eficienţi decât orice instituţie guvernamentală” şi că „turismul cosmic se transformă într-o afacere, care în curând va fi foarte rentabilă”.
Exemple sunt iniţiativele Virgin Galactic – companie din cadrul grupului Virgin al miliardarului britanic Richard Branson, care va oferi zboruri cosmice suborbitale pentru turişti, lansări de misiuni ştiinţifice suborbitale şi lansări orbitale de sateliţi mici. Costurile sunt însă pe măsură: 200 de mii de dolari! Investiţii în domeniu fac şi Blue Origin – companie aerospaţială privată deţinută de miliardarul Jeff Bezos, proprietarul Amazon, şi SpaceX – companie aerospaţială privată deţinută de Elon Musk, al cărui nume e legat şi de cunoscuta firmă Tesla, producătoare de vehicule electrice, pe care Dumitru Prunariu îl apreciază ca fiind „cel mai mare vizionar şi întreprinzător privat în domeniul cosmic”.
„Cei mai mari investitori în domeniul spaţiului cosmic rămân americanii. Bugetul NASA, în fiecare an, este cam de 18 miliarde de dolari. Iar pentru 2019 preşedintele Donald Trump a reuşit să îl mărească la 21 de miliarde, tocmai pentru a putea demara programul de nave pentru zboruri spre Lună şi spre Marte. Bugetul celorlalte state principale care lansează obiecte în spaţiul cosmic nu ajunge, însumat, la bugetul NASA. Ruşii, chinezii, Agenţia Spaţială Europeană investesc cam 5 miliarde de dolari, echivalent euro pentru unii, în spaţiul cosmic. Japonia şi Israelul investesc mai puţin. India investeşte şi ea destul, dar preţurile de cost fiind foarte mici acolo, reuşeşte să realizeze lucruri deosebite cu un buget foarte ponderat”, a mai precizat Dumitru Prunariu.
„Să privim optimist viitorul omenirii pe Pământ sau în afara acestuia!”
În conferinţa domniei sale, Dumitru Prunariu s-a mai referit la explorarea planetei Marte – „un lucru foarte necesar şi util pentru noi”, în prezent cercetându-se posibilitatea ca o navă cu un echipaj uman să ajungă acolo după 2030, ca şi la problema impactului Pământului cu asteroizii – menţionând că se analizează tehnologii de deviere a acestora. „Deocamdată, am reuşit să descoperim cam 10 la sută din asteroizii periculoşi, care pot să aibă impact cu Terra în următorii 100 de ani”, a precizat domnia sa. De asemenea, conferinţa a adus câteva informaţii despre evenimente cosmice de ultimă oră: China a făcut o aterizare istorică pe „partea întunecată” a Lunii, nava sa spaţială fiind prima care aterizează în această zonă neexplorată. «La 3 ianuarie 2019, nava spaţială Chang’e 4 a realizat o aterizare lină în zona bazinului Lunii de pe Pole-Aitken, cunoscută şi sub denumirea de „latura îndepărtată” sau „partea întunecată” a singurului satelit natural al Pământului. Bazinul în sine este cel mai mare crater de impact cunoscut pe Lună şi unul dintre cele mai mari din întregul Sistem Solar», a explicat domnia sa.
De ce se pune atâta preţ pe explorarea umană a spaţiului interplanetar? De ce se investesc atât de mulţi bani în domeniu? Ce are de câştigat umanitatea? „Aceste cercetări aduc informaţii. Informaţii atât de necesare planetei noastre încât, dacă le cunoaştem la momentul potrivit şi luăm anumite măsuri pe Pământ pentru a ne proteja, putem salva omenirea. Sau, necunoscându-le, s-ar putea să ajungem precum planeta Marte, goală, fără atmosferă şi fără viaţă. Deci, depinde de noi ce aflăm, cum investigăm Sistemul Solar pentru a ne proteja în viitor. Iar această investiţie merită. Pentru viitorul îndepărtat al omenirii…”, a explicat Dumitru Prunariu, încheind conferinţa cu îndemnul „să privim optimist viitorul omenirii pe Pământ sau în afara acestuia!”. La final, domnia sa a răspuns cu plăcere întrebărilor cu care a fost „asaltat” de public, a oferit autografe şi a făcut fotografii cu câţiva participanţi la conferinţă, în special copii şi tineri.
Dumitru-Dorin Prunariu (n. 27 septembrie 1952, Braşov) – inginer dr., cosmonaut, general-locotenent (r.) – este absolvent al Facultăţii de Inginerie Aerospaţială din cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti (1976). În 1981 a absolvit cursurile de trei ani ale Centrului de Pregătire a Cosmonauţilor „Iuri Gagarin” din Orăşelul Stelar, Rusia, iar în 1991, cursurile pentru cadre superioare ale Institutului Internaţional de Formare şi Management în domeniul Aviaţie Civile (IAMTI/IIFGA) din Montreal, Canada. În 1999 a absolvit cursurile Colegiului Naţional de Apărare, iar în 2004, cursul de ambasadori în cadrul Academiei Diplomatice a MAE. Este autorul a peste 40 de lucrări, cărţi şi articole apărute în reviste de specialitate.
Este membru de onoare al Academiei Române (2011), membru al Comisiei de Astronautică a Academiei Române şi preşedinte al acesteia din 2015, membru al Academiei Internaţionale de Astronautică, membru în consiliul de conducere al acesteia, membru al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic, membru de onoare al Academiei Americano-Române de Arte şi Ştiinţe, membru al Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte (2015).
Pentru zborul cosmic a fost distins cu titlul de Erou al R.S. România şi Erou al URSS cu Steaua de Aur (1981) şi a fost decorat cu Medalia „Iuri Gagarin” a Federaţiei Aeronautice Internaţionale (1982). Ca o recunoaştere a meritelor sale în promovarea internaţională a studiului asteroizilor cu potenţial de impact cu Terra şi implicarea în activitatea mai multor instituţii, inclusiv la nivel ONU, în anul 2017 Uniunea Astronomică Internaţională a decis ca numele său să fie dat unui asteroid din centura principală de asteroizi a Sistemului Solar, acesta numindu-se „10707 Prunariu”.
«Ceea ce am simţit eu, ajungând în spaţiul cosmic, este faptul că există o energie universală. Pur şi simplu ai această percepţie, că ceva face ordine în Univers. Că lucrurile nu se petrec haotic. Sau, chiar dacă la nivelul percepţiei noastre anumite lucruri sunt haotice, ele se echilibrează în timp, dar asta poate să fie peste mii de ani, zeci de mii sau milioane de ani. Deci, undeva există un echilibru în Univers. Când te îndepărtezi un pic de Pământ, unde stai într-un câmp de radiaţii extrem de intens – gândiţi-vă numai la telefoanele mobile pe care le avem în buzunare, sistemele fixe de transmisie, de radio, televiziune –, ieşi din acest câmp şi intri în altă rezonanţă acolo, sus. Ei bine, când te reîntorci parcă rezonezi puţin altfel după ce ai văzut Pământul de-acolo, ai văzut hăul cosmic negru, ai văzut undeva departe stelele şi îţi dai seama ce reprezinţi tu, ca om. O fiinţă vulnerabilă, dar, în acelaşi timp, foarte puternică, pentru că ai reuşit să construieşti tehnologie ca să ajungi acolo, sus». (Dumitru Prunariu)
România în spaţiul cosmic
- 1968 – semnarea acordului Intercosmos – crearea Comisiei Române pentru Activităţi Spaţiale
- 1981 – primul cosmonaut român
- 1991 – crearea Agenţiei Spaţiale Române (ROSA) – generarea programului naţional de cercetare-dezvoltare în domeniul cosmic
- 1991 – primul acord cu Agenţia Spaţială Europeană (ESA)
- 2000 – primul acord cu NASA
- 2012 – România devine membru plin al ESA – integrarea în programele europene
- 2017 – acord de cooperare cu China
