Restituiri / Pier Paolo Pasolini – Suntem cu toţii în pericol (IV)

0
55

Notă

Propun, într-un serial pentru cititorii acestei rubrici, ultimul interviu pe care marele scriitor – jurnalist, poet şi cineast considerat genial în ţara sa şi în afara ei – Pier Paolo Pasolini l-a acordat tânărului, pe atunci, coleg de presă, Furio Colombo, azi apreciat drept unul dintre „patriarhii” presei din Italia. Unicitatea acestui interviu, atestată şi comentată de-a lungul ultimelor peste patru decenii, consistă în faptul că el a avut loc cu doar câteva ceasuri mai înainte ca intervievatul, rectè Pasolini însuşi, să fie asasinat, în noapte, pe plaja de la Ostia de lângă Roma. Despre circumstanţele acelui asasinat şi despre istoria juridică ce i-a urmat şi care a rămas până astăzi nelămurită (între ipoteza unui tânăr asasin condamnat la mulţi ani de carceră şi abia de curând eliberat şi un asasinat politic, regizat de serviciile secrete ale unui stat cu care victima s-a aflat întreaga sa viaţă într-un permanent conflict) am mai scris în acest colţ de pagină.

Însă ceea ce mi se pare relevant în aceste poziţii pasoliniane este actualitatea lor indubitabilă cu accente profetice pe care, de altfel, le-a tot expus şi impus în întreaga sa activitate, ca şi îndeosebi, în opera sa polivalentă. Pentru cititorul interesat, mi se pare util să-i recomand măcar câteva dintre zecile sale de pelicule cinematografice, între care „Teorema”, „Evanghelia după Matei”, ca şi pe cea a cărui premieră n-a mai apucat s-o prezinte, cu titlul „Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei”, ca şi romanul apărut postum, cu titlul „Petrol”.

Pier Paolo Pasolini

Suntem cu toţii în pericol (IV)

pasolini1Interviu realizat de Furio Colombo, cu câteva ore înaintea asasinării scriitorului şi apărut în nr. 2. al suplimentului  „Tuttolibri” al cotidianului torinez „La Stampa”, din 8 noiembrie 1975.

– Dacă nu dorim să folosim propoziţii de-a gata, o indicaţie totuşi trebuie să existe. Spre exemplu, în science fiction, ca şi în nazism, se ard cărţile ca gest iniţial de exterminare. Închise şcolile, închisă televiziunea, cum îţi însufleţeşti staulul?    

– Cred că m-am făcut înţeles de către Moravia. A închide, în limbajul meu, înseamnă a schimba. A schimba însă într-un mod pe cât de drastic şi disperat pe atât de drastică şi disperată este situaţia. Ceea ce împiedică o adevărată dezbatere cu Moravia, dar mai ales cu Firpo, spre exemplu, e că părem persoane ce nu văd aceeaşi scenă, ce nu cunosc aceiaşi oameni, ce nu ascultă aceleaşi voci. Pentru voi se întâmplă un lucru atunci când este un eveniment, frumos, făcut, pus în pagină, aranjat şi intitulat. Ce este însă dedesubt? Lipseşte aici chirurgul care are curajul de a examina ţesutul şi a spune: domnilor, ăsta e cancer, nu e o trebuşoară uşurică. Ce este cancerul? Este un lucru care schimbă toate celulele, pe care le face pe toate să crească într-un mod nebunesc, dincolo de orice logică precedentă. Este oare un nostalgic bolnavul care visează sănătatea pe care o avea înainte, chiar dacă înainte era un prost şi un nenorocit? Înainte de cancer, spun. Iată, înainte de toate va trebui să facem un efort de a avea aceeaşi imagine. Eu îi ascult pe politicieni cu micile lor formule, pe toţi politicienii şi înnebunesc. Nu ştiu nici de care Ţară vorbesc, sunt departe ca Luna. Şi literaţii. Şi sociologii. Şi experţii de toate felurile.

– De ce crezi că pentru tine anumite lucruri ar fi în totalitate limpezi?

– N-aş vrea să mai vorbesc de mine, poate că am spus prea  mult. Ştiu cu toţii că eu îmi plătesc personal experienţele. Dar mai sunt şi cărţile şi filmele mele. Poate eu sunt cel ce greşeşte. Însă continuu să spun că suntem cu toţii în pericol.

– Pasolini, dacă tu aşa vezi viaţa – şi nu ştiu dacă accepţi această întrebare – cum gândeşti să eviţi pericolul şi riscul?

E prea târziu, Pasolini n-a aprins lumina şi devine dificil a lua notiţe. Să revedem împreună pe ale mele. Pe urmă, el îmi cere să-i las întrebările.

– Există puncte care-mi par puţin prea absolute. Lasă-mă să mă mai gândesc, lasă-mă să le revăd. Şi apoi lasă-mi timp să găsesc o concluzie. Un lucru am în minte ca să răspund la întrebarea ta. Pentru mine e mai uşor să scriu decât să vorbesc. Îţi las notiţele pe care le adaug mâine dimineaţă.

A doua zi, duminică, trupul fără viaţă a lui Pier Paolo Pasolini se afla la morga poliţiei din Roma.