La Sibiu, Ştiinţa a mai dezamăgit încă o dată când era momentul să confirme, când era cazul să-şi depăşească nivelul. Venea după patru victorii şi părea pe val, chiar dacă niciuna nu a convins. Dinamo e aproape de revenirea în B, dar a dominat în Bănie Succesul de la Galaţi e suspectat la scară largă, evoluţia Oţelului din a doua repriză fiind cel puţin dubioasă. Cu CFR a fost chin până să fie sublim. S-a marcat la singura şansă, în prelungiri, până atunci Craiova scăpând de duiumul de ocazii al ardelenilor, care au dat-o şi-n bară de două ori. I-ai surclasat pe copiii lui Hagi, dar până şi ei te-au avut în mână o repriză, deşi n-aveau nici miză şi niciun dram de experienţă.
Ajungi în premieră pe noua arenă a Sibiului, dar eşti întâmpinat ca un borfaş. Pe primarul Cherecheş l-au lăsat să scape, iar pe tine, care cum îţi iei leafa, te duci să achiţi datoriile la stat, unii dintre beneficiarii acestora te caută şi-n intestin când intri pe stadion, ca pe cel mai periculos infractor. Uluitor, suporterii sunt descălţaţi şi cotrobăiţi de parcă sunt pregătiţi de scaunul electric. Te costă deplasarea, plăteşti bani pe bilet, contribui şi la salariile jandarmilor şi eşti percheziţionat precum delicvenţii, sub privirile celor care concurează cu trenul la clase.
Sunt câteva sute de olteni la meci şi nu au vreo problemă în a captura fondul sonor. „Suntem cei mai buni dintre români”, dar numai în tribune, fiindcă numărăm deceniile de la ultimul titlu.
Deşi Rapidul a pierdut, iar seara avem CFR vs FCSB şi poţi profita la maxim, ai noştri, în loc să înfulece jar, n-au agresivitate nici cât pentru un antrenament. Popică scoate ce poate, ca de obicei. Căpăţână e jucator de prima ligă numai după mintea lui Mitică Dragomir. Creţu şi-a pierdut instinctele de fundaş, dar n-ai ce face, fiindcă variantele de rezervă, Mendy şi Tomaşec, nu livrează nici la Liga a III-a. „Tataie” Raul Silva joacă din amintiri, în România se poate rezista şi la ritmul său. Bancu nu mai e nici el la nivelul său obişnuit, în ultimele trei meciuri. N-avem închizători în acest meci. Kurtic e retras din activitate, dar în România pensiile speciale sunt la modă şi ia vreo 300.000 de euro numai pentru CV-ul său. Roguljic are rol de balerin când e titular, ţopăie mai abitir ca Nureev, în timp ce adversarii „bagă materiale”. Baba Alhassan e antifotbal, dar îi domină pe mijlocaşii de mucava ai Craiovei laolaltă. Danciu e încă la stadiul în care joacă doar pentru că e under, nu-l aştepţi să rezolve un meci, în ciuda upgrade-ului său. De la Ivan nu mai aşteaptă nimeni nimic, el joacă numai pentru că Rotaru mai speră să-şi recupereze ceva din investiţie. Dar dacă el a mai avut perioade bune în ultimii ani, Işfan e un fel de Miculescu pentru FCSB. Mai puţin de atât nu are cum să ofere nicio extremă de la juniori. Baiaram e recuperat pe reţetă, nu în realitate. Evită contactele, mingea, fotbalul în general. Koljic se bate, dar în van, mingile îl ocolesc, parcă şi-a pierdut instinctele de killer. „Dragonul” nu mai scuipă flăcări, cel mult o flamă plăpândă. Mitriţă e unicul care se zbate şi care poate. Markovic ar putea şi el, dar nu prea vrea.
Alţii nu mai avem, defilăm cu ei şi cu mofturile şi carenţele lor. Pe teren însă defilează sibienii, deşi au destui jucători cu experienţă la ligile inferioare şi la judeţ. Pe Găman l-a concediat Craiova, pe Iancu – Mititelu, Butean, Bejan, Balaure au picat cu Astra, Căbuz, cu Chindia, iar pe Jipa, Antoche, Bucuroiu Oroian nu-i cunosc nici fanii sibieni sau crainicul arenei. Dar Măldărăşanu are 3 ani pe banca Sibiului, în timp ce Craiova a avut numai în jumătatea acestui sezon 4 antrenori. Cine credea că bulgarul Petev a schimbat mentalitatea unei echipe care a clacat mereu când a fost vorba de un moment crucial, s-a înşelat amarnic. Pe Cibin, reprezentanţii Cetăţii Banilor îşi dezvăluie adevăratul look. Încearcă să joace abia în prelungiri, dintr-un fel de disperare. Ca de obicei, ne împiedicăm atunci când e cazul să confirmăm. Numai Rapidul ne poate întrece la capitolul dezamăgiri. Dacă asta-i echipă de titlu, atunci Petev e mag. Până la urmă, nu te obligă nimeni şi mergi în deplasare pentru culori, nu pentru jucători, dar cum să-i priveşti în ochi sau să-i aplauzi pe unii care mimează fotbalul, care n-au nici măcar statut de mercenari?
Rezumând deplasarea: transport – 150 de lei, bilet – 20 de lei, masă – 100 de lei, costul unui accident nefericit de pe drumul de întoarcere – 5000 de lei. Amărăciunea de a-ţi vedea echipa pierzând lamentabil – nepreţuită. Umilinţa de a fi percheziţionat ca un delicvent la intrarea pe stadion de cei cărora le plăteşti salariile – neverosimilă. Duminica petrecută departe de familie – necontorizată. Salariul mediu lunar al jucătorilor Craiovei – 50.000 de lei.
Hermannstadt – Universitatea Craiova 2-1
Au marcat: Iancu ’51 şi Oroian ’62 / Mitriţă 53.
Hermannstadt: Căbuz – Oroian (Medina ’87), Găman, I. Stoica, Butean – Balaure (Biceanu ’74), Murgia, Alhassan (Antoche ’78), Jipa (Bucuroiu ’86) – G. Iancu (Bejan ’74), D. Paraschiv. Antrenor: Marius Măldărăşanu.
Universitatea Craiova: L. Popescu – Căpăţînă, A. Creţu, R. Silva, Bancu – Kurtic, Roguljic – Danciu (Baiaram ’56), Mitriţă, Ivan (Isfan ’59) – Koljic (Markovic ’69). Antrenor: Ivaylo Petev.
Arbitru: Cătălin Popa
Trist că i adevărat…
Comments are closed.