192 de state membre ale Naţiunilor Unite, exceptând SUA, care s-au retras din negocieri, au convenit asupra ideii unui „pact mondial pentru imigraţie, ordonat şi regulat” care formal trebuie adoptat la Marrakech la 10 şi 11 decembrie a.c. Pactul care vizează 23 de obiective este „un ghid de bune practici şi un catalog al soluţiilor”, a rezumat Louise Arbour, reprezentantul special al secretarului general pe imigraţie, fost înalt comisar pentru drepturile omului. Uniunea Europeană profund divizată, trebuie să răspundă pe o singură voce la aceste negocieri. Potrivit ONU migranţii reprezintă 3,4% din populaţia mondială, adică 258 milioane de persoane, care contribuie cu 10% în Produsul Intern Brut Global, potrivit unui studiu. Ungaria, Australia, Cehia, Austria, Polonia, Israel, dar şi alte ţări nu vor fi prezente în Maroc. Pactul de la Marrakech limitează numărul migranţilor pe viitor, atacă „factorii negativi şi problemele structurale care determină persoanele să părăsească ţările de origine” şi recomandă cooperarea pentru „facilitarea întoarcerii şi readmisiei migranţilor în securitate şi demnitate până la reintegrarea durabilă”. Multe obiective notabile ale pactului rămân însă discutabile. Pactul de la Marrakech prevede crearea unui forum de examinare a migraţiei internaţionale care se va ţine din 4 în 4 ani, pentru constatarea progreselor realizate. Altfel spus, pactul nu include obiective concrete şi cifre, impactul său nedepinzând de interpretarea măsurile pe care statele le vor lua. România a semnat pactul ONU privind migraţia şi astăzi este organizat un protest în faţa Palatului Cotroceni.
