În schimbul promisiunii ferme a unei legi de amnistie – altminteri controversată – după săptămâni de negocieri intense, partidul condus de premierul Pedro Sanchez (PSOE) a obţinut susţinerea celor șapte parlamentari de la Junts per Catalunya (Împreună pentru Catalonia) la votul de învestitură a guvernului său. Junts per Catalunya este partidul lui Carles Puigdemont, fugit din ţară, după eşecul încercării Cataloniei de a se separa, în 2017, prin referendum. Era refugiat la Waterloo, în Belgia şi neextrădat, în pofida tentativelor Madridului. Tratativele purtate la Bruxelles de unul dintre liderii PSOE, Santos Cerdan, în numele lui Pedro Sanchez, n-au fost uşoare, dar susţinerea promisă este menită să asigure „stabilitatea guvernului pe parcursul legislaţiei de 4 ani”. În ultimul mandat, Junts per Catalunya a făcut o opoziţie totală la guvernul condus de premierul Sanchez. Amnistia convenită, pentru liderii şi activiştii independentişi urmăriţi de tribunale, din cauza implicării în tentativa de secesiune – una dintre cele mai grave crize politice trăite de Spania – deschide o nouă etapă în Catalonia şi ar permite întoarcerea acasă a lui Carles Puigdemont. Susţinută de PSOE, extrema stângă (Sumar) şi de partidele basce, legea va fi promovată în regim de urgenţă, imediat după învestirea guvernului condus de actualul premier. Anterior, Alberto Nunez Feijoo, liderul Partidului Popular (PP), ieşit pe primul loc la alegerile parlamentare anticipate din 23 iulie a.c., n-a reuşit să coaguleze majoritatea absolută de 176 de voturi, din totalul de 350, contând doar pe cele 137 mandate PP, la care s-au adăugat cele 33 de mandate VOX (extrema dreaptă) şi încă două voturi de la mici partide regionale. În total: 172 de voturi. Socialiştii (PSOE), cu 122 de mandate, plus cele 31 de mandate de la Sumar (extrema stângă), partid condus de ministrul Muncii, Yolanda Diaz, la care se adaugă acum mandatele ERC şi Junts per Catalunya (două partide independentiste), au şanse să-şi treacă guvernul. Ceea ce nimeni nu spera, înaintea alegerilor din 23 iulie a.c. Dreapta şi extrema dreaptă îl acuză pe Pedro Sanchez, care s-a opus în trecut ideii de amnistie, că a făcut un compromis impardonabil, chiar condamnabil, pentru a rămâne la putere, cu care n-ar fi fost de acord altă dată. Un miting de protest s-a încheiat cu o încăierare teribilă cu poliţia. Figură politică în ascensiune, preşedinta regiunii Madrid, Isabel Diaz Ayuso, a mers până acolo încât l-a acuzat pe Pedro Sanchez că a instituit o dictatură, iar partidul său (PP) a sunat mobilizarea susţinătorilor, ca în toate capitalele departamentale să protesteze. Pedro Sanchez se confruntă cu critici venite chiar din partea unor baroni moderaţi ai partidului său. Pe de altă parte, premierul ştie că trebuie să convingă Catalonia că locul ei este în Spania şi menţinerea unei stări tensionate, la infinit, nu este deloc benefică. Ce s-a întâmplat în toamna lui 2017, după ce Carles Puigdemont, fost preşedinte al Cataloniei, instigatorul unui referendum ilegal de autodeterminare, reprimat de Madrid, nu trebuie să se mai repete. Acuzat de tentativă de răzvrătire şi deturnare de fonduri publice, Puigdemont risca ani grei de puşcărie, în momentul în care punea piciorul pe pământul spaniol. Acum a revenit în prim-planul scenei politice, graţie celor șapte voturi ale partidului său, Junts per Catalunya, decisive. Pedro Sanchez, bine văzut la Bruxelles, va rămâne premier, ceea ce era greu de prevăzut şi, în pofida tuturor reproşurilor care i se fac, speră să amelioreze relaţiile, mereu convulsive, cu Catalonia, regiunea cea mai bogată a Spaniei.
