Publicarea raportului Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică (AIEA), marţi, 8 noiembrie a.c., induce „motive serioase de îngrijorare cu privire la posibilele dimensiuni militare ale programului nuclear al Tehereanului” şi suscită reacţii diferite în sânul comunităţii internaţionale. Israelul a adoptat acalmia. „Severitatea fără precedent” a raportului elimină, pentru moment, scenariul unui atac israelian contra Iranului, după cum sugerează canalele private de televiziune 2 şi 10, de la Tel Aviv. Acest document va permite Israelului să aştepte, „câteva săptămâni sau câteva luni”, pentru a vedea dacă şi comunitatea internaţională decide luarea unor „sancţiuni paralizante”, vizând boicotul Băncii Centrale iraniene şi exporturile de petrol. Intervievat de AFP, biroul premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a refuzat să facă vreun comentariu: „Noi studiem raportul”, s-a confensat un responsabil, adăugând că un comunicat va fi publicat „foarte târziu”. La rândul său, ministrul Apărării, Ehoud Barak, a declarat, la radioul public, că Israelul „nu a decis, deocamdată, o operaţuine militară contra Iranului (…). Noi nu dorim război”. El a respins temerile alimentate, săptămâna trecută, de presă, referindu-se la o discuţie în cadrul guvernului cu privire la oportunitatea unor lovituri preventive contra instalaţiilor nucleare iraniene. Washingtonul şi alianţii săi speră să valorifice, în primul rând, textul AIEA, prin înăsprirea sancţiunilor contra Iranului. Ar putea fi impuse noi sancţiuni, defavorabile sectorului petrolifer sau Băncii Centrale a Republicii islamice. „Este posibil să vedem o înăspire a sancţiunilor bilaterale”, a declarat un oficial american. Pe de altă parte, China şi Rusia susţin, în continuare, Teheranul. Moscova consideră că publicarea raportului „alimentează tensiunile” dintre marile puteri şi Iran. „Moscova rămâne decepţionată puternic, deoarece raportul AIEA a devenit o nouă sursă de tensiuni pe seama echipamentelor nucleare”, a declarat Ministerul Afacerilor de Externe, care se întreabă şi asupra „capacităţii” AIEA de a asigura confindenţialitatea documentelor sale. Beijingul, principalul partener comercial al Iranului, cere autorităţilor de la Teheran să colaboreze cu AIEA, utilizând canalele diplomatice. Există, însă, şi declaraţii dure. Franţa este gata să adopte, „cu toate ţările care îi urmează”, sancţiuni „de o amploare fără precedent” contra Iranului, a declarat, ieri, Alain Juppe. Adjunctul şeful statului major al forţelor iraniene, generalul Massoud Jazayeri, a ameninţat, tot ieri, Israelul cu „distrugerea”, dacă această ţară atacă instalaţiile nucleare iraniene. „Centrala (nucleară israeliană), de la Dimona, este foarte accesibilă şi noi putem să o distrugem”, a mai spus generalul Jazayeri, citat fiind de televiziunea Al-Alam, de la Teheran. La rândul său, preşedintele iranian, Mahnoud Ahmadinejad, a declarat că „nu vom da înapoi un centimetru pe drumul pe care noi ne-am angajat”, reafirmând că Iranul nu are nevoie de bomba atomică. Iranul a dezvoltat rachetele de tip Scud, cu asistenţă din partea Coreei de Nord. Shahab-1 şi Shahab-2 pot ajunge la 300 şi, respectiv, 500 de km. Shahab-3 este o rachetă balistică cu carburant lichid, derivată din racheta nord-coreeană Nodong. Poate ajunge până la 1.300-2.000 de km în versiunea cea mai recentă. Ea ar putea atinge Ankara, Karachi, Ryad şi Tel Aviv. Potrivit serviciilor israeliene, Shahab-4, 5 şi 6 sunt în curs de dezvoltare.
