Se apropie Italia de un punct fără de întoarcere? Unii miniştrii europeni de finanţe nu-şi ascund îngrijorarea, când se referă la nivelul intervemnţiilor BCE pentru calmarea pieţelor şi costurile la care se împrumută Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF), care constituie prima linie de apărare, dacă Italia derapează după Grecia, Portugalia şi Irlanda. Miniştrii zonei euro n-au înţeles mai nimic după ce colegul lor italian Giulio Tremonti a pledat, la Bruxelles, cauza Guvernului Berlusconi, de acum condamnat. „Pieţele sunt nervoase de o săptămână, dar Roma aşteaptă acelaşi cântec” regreta un purtător de cuvânt. Italia a intrat într-un cerc vicios, opinează un înalt funcţionar. Acest cerc vicios se exprimă direct prin rata ridicată a dobânzii. Roma împrumută la un nivel record, de 6,75%, pe zece ani, sau 500 puncte de bază (5% mai mult decât Germania). „Între 6-7% taxa dobânzii, ţara nu va putea stabiliza datoria sa, care poate deveni incontrolabilă” au avertizat experţi financiari. Situaţia este mai mult decât îngrijorătoare: în ultimii ani, Italia a împrumutat foarte scump, 6,85%, în timp ce Germania a împrumutat mult mai ieftin. Acest lucru demonstrează lipsa de încredere a investitorilor în capacitatea de refinanţare pe termen scurt a peninsulei, motiv pentru care trebuie practicate rate mai mari. Aceste îngrijorări se resimt şi pe frontul politic. Premierul finlandez, Jyrki Katainen, a denunţat „promisiunile goale”, iar comisarul european Olli Rehn consideră situaţia ca realmente îngrijorătoare. Marţi seara, târziu, Silvio Berlusconi şi-a anunţat intenţia de a demisiona. Decizia, care va surveni peste o săptămână, are menirea de a înviora cea de-a treia economie din zona euro. „Având în vedere mărimea Italiei, nu se poate conta pe ajutor din afară”, a admis ministrul austriac Maria Fekter. Povara datoriei de 1.900 miliarde are greutate de cinci ori mai mare decât împrumutul grecesc, deja dificil de suportat de zona euro. La un atac al pieţelor, FESF ar putea opune 250 miliarde euro, resurse disponibile în prezent. Semnalele de alertă se multiplică. Până acum, BCE a făcut cam tot ce putea să facă. Şocul unui faliment al Greciei ar putea fi absorbabil. La nivel economic, Grecia reprezintă doar 2,3% din PIB-ul zonei euro. În schimb, economia italiană reprezintă peste 16%. Şi când Peninsula se clatină, se clatină toată zona euro. Cu alte cuvinte, gestul lui Silvio Berlusconi de a-şi anunţa demisia, în zilele următoare, a fost unul impus de emisari ai FMI, UE şi BCE.
