Schimbarea la faţă a României… printr-un eventual guvern de tranziţie?

Guvernul condus de Viorica Dăncilă are astăzi o zi de cumpănă, în Parlament: se confruntă cu o moţiune de cenzură a opoziţiei, îndelung preparată, susţinută tranşant, în desconsiderarea Constituţiei, de Klaus Iohannis aflat în campanie electorală pentru un al doilea mandat de preşedinte al ţării. La Iaşi, zilele trecute, Klaus Iohanis afirma: „Vom avea de săptămâna viitoare un alt guvern. Moţiunea de cenzură este în procedură şi vă spun: pregătiţi-vă pentru guvernare. Eu îmi doresc foarte mult ca această moţiune să treacă şi acest guvern să pice”. Asigurările primite de Klaus Iohannis că moţiunea de cenzură trece, după extragerea lui Călin Popescu Tăriceanu de la guvernare şi parteneriatul politic al acestuia, cu siguranţă efemer, cu Victor Ponta de la Pro România, care îşi rezămă oastea de strânsură pe trădători din PSD, mai nou aliniaţi în spatele lui Victor Orban, liderul PNL, l-au făcut să clameze că viitorul guvern „eclozat” va fi unul cu mandat scurt, „de tranziţie”, care să se ocupe în principal de organizarea alegerilor prezidenţiale şi construirea bugetului pe anul 2020. Moţiunea de cenzură citită săptămâna trecută de liderul senatorilor liberali, Florin Cîţu, în faţa unei asistenţe rarefiate, n-a fost luată în seamă nici măcar de cei care susţin că au semnat-o. Comentariile referitoare la conţinutul ei au fost vagi, sau au lipsit cu desăvârşire. Teoretic, moţiunea de cenzură era lipsită de orice şansă, fără defecţiunea ALDE –îndelung dorită- şi o serie de trădări greu de calificat, din partea unor nulităţi PSD-iste, impostori, ajunşi întâmplător în Parlament. Momentul este unul delicat pentru PSD: dacă moţiunea trece, degringolada nu va mai avea stavilă în tabăra social-democrată. Dacă nu trece va fi nevoie de angajarea răspunderii guvernului în Parlament, presupunând o restructurare, dar şi o modificare a programului de guvernare. Mizele moţiunii de cenzură –nedivulgate- sunt mari. Ele sunt legate de dosare fierbinţi, de Secţia Specială (SIIJ) de… numirea procurorilor ş.a.m.d.. „Sper că nu vreţi să ne întoarcem, şi mulţi din această sală ştiu la ce mă refer”, le-a spus Viorica Dăncilă celor din PSD la o întrunire recentă. Şi este o realitate: Secţia Specială de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) depinde de soarta moţiunii de cenzură. Deşi este apărată de asociaţii profesioniste, cu bună reputaţie şi chiar de câteva partide politice. În rest energiile risipite nu au un scop naţional. Şi deja s-a văzut: Există animozităţi, neînţelegeri evidente în tabăra celor care doresc căderea guvernului. „Politicianul din democraţie care ridică banul la rang de divinitate şi ţara la o trambulină, n-are nimic în el dintr-un dominator şi nimic dintr-o aureolă mistică” spunea Emil Cioran în eseul „Schimbarea la faţă a României”, în acord cu dinamismul unei întregi generaţii. El dorea „destinul Franţei şi populaţia… Chinei”. Reconstruirea României, cum prevede pompos titlul moţiunii de cenzură, adică schimbarea la faţă a României, să fim serioşi nu se poate face de câţiva veleitari, egoişti minori, banali, animaţi doar de impulsuri politice care se dezvoltă şi activează independent de vreo altă finalitate decât ei înşişi. Pentru guvernul PSD ziua de astăzi este una de reală cotitură. Un test major. Dacă rezistă, la votul moţiunii de cenzură primeşte un balon de oxigen care poate avea efecte mai mult decât tonice în perspectiva imediată. Şi referirea vizează inclusiv calificarea candiatului său, Viorica Dăncilă, în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Ieri, după amiază, Ludovic Orban era sigur de trecerea moţiunii, cel puţin declarativ şi identic, Viorica Dăncilă era sigură de… căderea moţiunii de cenzură. Astăzi după amiază vom cunoaşte deznodământul.