Cancelarul german Angela Merkel l-a primit, ieri, pe preşedintele României, Klaus Iohannis, la Berlin, într-un moment în care mai mulţi şefi de stat şi de guvern, din ţările estice ale UE, nu împărtăşesc politica sa faţă de refugiaţi. Apoi, la câteva zile după alegerile regionale din landul Mecklenburg-Pomerania, unde Alternativa pentru Germania (AfD) a devansat Uniunea Creştin-Democrată (CDU) miercuri 7 septembrie a.c., Angela Merkel a profitat de dezbaterea bugetară din Bundestag, pentru a face o invitaţie deputaţilor la un comportament responsabil în faţa expansiunii extremismului. Pentru cancelar, AfD, care nu a fost evocat direct, nu este singura problemă şi conştientă că germanii – o atestă şi sondajele – îi reproşează deschiderea porţilor, doreşte să demonstreze contrariul. De altfel, problema propriu-zisă a CDU în landul Mecklenburg-Pomerania nu a fost Angela Merkel, ci nepopularul candidat Lorenz Caffier. Şi asta cu un an înaintea sfârşitului celui de al treilea „mandat Merkel”. Consacrând energii imense chestiunii refugiaţilor, există riscul de a uita… de germani. Angela Merkel pariază însă pe umanism, solidaritate, încredere. Filosofia sa rămâne, aşadar, neschimbată şi nu este exclus ca inclusiv preşedintele Românie, Klaus Iohannis, să fi fost „examinat” pe această delicată problemă, devenită o hârtie de turnesol pentru Berlin. Oricum, faptul că Bruxelles-ul a ridicat, la începutul săptămânii, tonul la Volkswagen (VW), la un an după dezvăluirile privind frauda constructorului german, care a instalat o modificare la softul emisiilor, pentru 11 milioane de autoturisme, fireşte că a iritat Berlinul, dar nu aşa ceva s-a aflat în agenda discuţiilor. S-a discutat despre „Brexit”, crizele UE, viitorul acesteia, identificarea de soluţii comune în toate împrejurările, evitarea faliilor în rândul celor 27, constituirea unei agenţii europene de combatere a terorismului, cum a mărturisit Klaus Iohannis în declaraţia de presă. Bucureştiul nu poate decât „asculta”… Berlinul, care apreciază, de regulă, loialitatea şi consecvenţa. Să nu omitem că în aşa-zisa „migraţie săracă” se află cot la cot, România şi Bulgaria. Prin Asociaţia oraşelor din Germania, primarii acestora s-au plâns, sistematic, la unison, de invazia rromilor, care încasează ajutoare sociale, comit infracţiuni şi alimentează o stare de spirit anti-românească. Suntem aşadar, oricum, vulnerabili. Chestiunea integrării în spaţiul Schengen, nu a fost, înţelegem, acum reluată. Mai degrabă, problemele politice interne rămân motive de reproşuri cu geometrie variabilă. Lipsa de solicitudine şi orizont în depăşirea crizei imigraţiei, va facilita expansiunea partidelor populiste. Dacă rromii erau o problemă pentru România, înainte de a inunda Germania, şi asta ne aparţinea, înainte de a fi a UE sau a Franţei şi Germaniei, în momentul de faţă nu putem decât să fim cât se poate de receptivi la ceea ce spune Angela Merkel. Poate e nedrept, dar asta este situaţia. Alături de Franţa, să ne amintim că vine în zilele următoare şi Francois Hollande, la Bucureşti, Germania este ursitoarea României moderne.
