Universitatea Craiova – FC Voluntari 3-0 Au marcat: Gustavo 50, Cîmpanu 57, Markovic ’90+2.
Stadion: “Ion Oblemenco”, spectatori: 6.000.
Universitatea Craiova: Pigliacelli 6 – Vlădoiu 5 (M.Constantin ’75) 4, Găman 7, Screciu 6, Bancu 6 – Vînă 4 (Mateiu ’46) 5, Capăţînă 5 (Ofosu ’46) 4, Nistor 7 – Gustavo 8, Koljic 6 (Markovic ’25) 7, V. Constantin 4 (Cîmpanu ’46) 7. Antrenor: Laurenţiu Reghecampf
FC Voluntari: Rîmniceanu (Neacşu ’46)- Ricardinho, Tamaş (Achim ’46), Armaş, Briceag – L. Fulop (Merloi ’65), Raţă, I. Gheorghe – M. Ilie (Tavares ’55), Nemec (Paraschiv ’79), Lopes. Antrenor: Liviu Ciobotariu.
Arbitru: Iulian Călin (Piteşti) 7.
N-are rost să căutăm în statistici ultimul succes la scor al Ştiinţei, nici să facem sărbătoare dintr-o victorie cu un adversar modest, dar putem admite că Universitatea măcar încearcă să arate altceva, să iasă din amorţeala în care s-a complăcut. Craiova tinde să se reapuce de fotbal, să fie vie pe teren, fiindcă în ultima jumătate de an, în ciuda a două trofee, a refuzat fotbalul, a jucat la ciupeală, a căutat alibiuri şi a trăit din unele sclipiri. Fără a impresiona deocamdată, Ştiinţa pare că vrea în sfârşit să iasă din hibernare, să-şi redescopere reperele, parcă trage să evadeze din convalescenţă şi reînvaţă primii paşi, docamdată timid. Craiova se impune pe alocuri, e pozitivă, creionează anumite trasee, cu atingeri puţine şi căutarea permanentă a spaţiilor libere, nu ezită să paseze din prima între linii. Mai e foarte mult până la ce tânjesc fanii şi mai sunt destui jucători de implantat pentru ca echipa să poate fi catalogată drept redutabilă. Mai sunt de recuperat şi Ivan şi Koljic, mai este de acoperit locul lăsat liber de Cicâldău, când, altfel, nici golul lăsat de Mihăilă nu fusese umplut. Deşi Gustavo a fost redescoperit şi pare jolly-jokerul salvator pe moment, nu e suficient nici pe departe. Brazilianul, pe care Bergodi îl izgonise şi Ouzounidis îl prefera pe bancă, este jucătorul care încearcă să dea trezirea într-o perioadă dificilă, în care echipa era blazată, debusolată. Calităţile-i sunt indiscutabile, dar Gustavo impresionează şi prin sacrificiul exemplar.
Cu Voluntariul, Reghe a experimentat din nou, dă impresia că vrea să le dea tuturor şansa să arate ce pot, înainte să se apuce de triere. Cu o formulă stranie, de probă, prima repriză a fost modestă pentru amfitrioni. Văzând totuşi 6-7 olteni pe teren, eşti tentat să fii mai indulgent. Iar cei 6-7 mii de susţinători din tribune (asistenţă nesperat de bună ţinând cont de pasa proastă a echipei, de ziua de luni, în perioada concediilor, de adversar, dar şi de restricţii) au fost mai toleranţi.
Reghe testează din mers, deşi era ideal să fi avut această ocazie în stagiul de vară. Căpăţână a fost plasat în faţa apărării, dar cu el nu mai are nimeni răbdare, indiferent de poziţie, pare să-şi fi epuizat şansele şi rolurile. A apărut după mult timp şi Vali Constantin, care însă numai atacant de bandă nu e, iar cele 45 de minute de care a beneficiat au fost un calvar pentru el. La fel şi pentru Vînă, care pare un “impostor” cu 10 pe spate. Am văzut şi un nou cuplu de stoperi, olteni veritabili, iar lângă cerebralul Găman, poate că şi Screciu ar putea recupera timpul irosit de când a părăsit Bănia. În primele 45 de minute, fiecare echipă a fost periculoasă la câte o lovitură de cap, cu Găman, respectiv Nemec, la finalizare.
După pauză, a fost altceva. Gustavo a fost solicitat să treacă în centru şi imediat a deschis scorul, după ce Nistor l-a ajutat să desfacă defensiva adversă. Până atunci, “Gusti” se zbătuse cam singur în avanposturi. Voluntariul n-a existat pe teren, iar schimbarea portarului titular, cu un debutant, precum şi ieşirea lui Tamaş, au înlesnit misiunea Ştiinţei. Al doilea gol a fost savurat şi mai mult de tribune pentru că a fost marcat de Câmpanu de lângă Briceag, fundaşul care a torturat câţiva ani publicului din Bănie. Până să închidă tabela, Markovic a irosit câteva ocazii mari, majoritatea create tot de el, făcând fanii să regrete şi mai mult că pregătirea fizică şi mentalitatea sa nu sunt nici pe departe pe măsura uriaşului talent cu care este înzestrat.
Per total, a fost o seară reconfortantă, o repriză secundă în care Ştiinţa a oferit speranţă. Şi-a regăsit plăcerea de a juca în faţa fanilor, după un an de singurătate. Acum rămâne ca alb-albaştrii, dar mai ales strategii echipei să nu se lase păcăliţi de acest succes, care este numai unul de moral. Din peluză s-a solicitat din nou întărirea lotului, precum şi intransigenţă maximă din partea lui Reghe faţă de jucători. E vremea uitării jumătăţilor de măsură, care au provocat dezamăgiri.
