Locuri libere la unele facultăţi: Puncte de vedere

Prima sesiune de admitere în învăţământul superior craiovean, la cele două universităţi de stat, a adus în planul comentariilor favorabile câteva detalii, să le spunem insolite. Întâi media ridicată cu care s-a intrat la UMF Craiova (9,13 – ultima medie de admitere la Facultatea de Medicină; 9,51 la Facultatea de Farmacie; 9,53 şi respectiv 8,75 la Tehnică Dentară şi Medicină Dentară), şi rectorul, prof. univ. dr. Ion Rogoveanu, a explicat într-un interviu acordat cotidianului nostru resorturile unui salt calitativ în procesul de selecţie, dar şi cel formativ al viitorilor medici, care, dincolo de cadre didactice rezonabile sau aproape rezonabile, beneficiază şi de o bază adecvată pentru efectuarea practicii, care rămâne Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova. La UMF Craiova, regăsirea unei respiraţii academice se pare deja, nota bene, fapt împlinit. La o selecţie riguroasă nu pot răzbate decât candidaţii care chiar au pus burta pe carte, expresie de mult consacrată, ca să nu-i spunem „lustruită”. Au rămas însă locuri libere, şi încă multe, la Universitatea din Craiova, dar nu distribuite la toate facultăţile. Dimpotrivă. Surpriza, dacă o putem numi aşa, se cheamă Facultatea de Automatică, Electronică şi Calculatoare, cu 46 de locuri la buget, urmată de Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative. Prima este o facultate „grea”, chinuitoare, care presupune pe lângă pasiune şi o pregătire riguroasă pe toată perioada anilor de studii. A doua este o facultate seducătoare, până recent, şi ar putea surprinde locurile rămase neocupate, chiar dacă este vorba de „cele cu taxă”. Şi totul ar putea fi circumscris unei conjuncturi economice. N-a surprins concurenţa acerbă la facultăţile de Economie şi Administrarea Afacerilor, Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor, precum şi la cea de Finanţe-Bănci. Este vorba până la urmă de facultăţi care, urmate de masterate, oferă oportunităţi absolvenţilor, aşa cum oferă şi specializarea Controlul şi Expertiza Produselor Alimentare, din cadrul Facultăţii de Agricultură şi Horticultură. S-au menţinut, în continuare, în zona de interes a candidaţilor facultăţile de Litere şi de Ştiinţe Sociale. La o privire atentă asupra structurii învăţământului superior, din cadrul Universităţii din Craiova, se poate observa tendinţa „lăbărţării”, extinderii riscante, în sensul asimilării a tot felul de specializări, unele interesante, cu impact pe piaţa forţei de muncă. Problema în discuţie, derivată, este alta: există fondul de cadre universitare „de ţinută”, apte să facă faţă cerinţelor actuale în desăvârşirea profesională a viitorilor absolvenţi? Se poate asigura „baza de practică” pentru fiecare facultate, când inclusiv cea de Agricultură şi Horticultură, unde practica era o exigenţă maximă în curriculă, a „formalizat-o”? O altă nedumerire de luat în seamă este anonimatul, nu al majorităţii, dar a multora dintre cadrele didactice universitare, atât ca persoane publice la nivelul zonei geografice, cât şi ca elite intelectuale. Pe vremuri, când Craiova chiar era un centru nervos al vieţii universitare din ţară, numele dascălilor universitari prestigioşi reverbera de-a dreptul, şi nu doar studenţii le pronunţau cu evlavie. Când până şi la postul de televiziune al Universităţii (Tele U) majoritatea cadrelor didactice ezită să apară, au de-a dreptul inhibare, de-a lungul unui an universitar, spre a fi cunoscute şi a aduce în discuţie propriile preocupări, despre ce anvergură intelectuală vorbim? Nu mai pomenim de producţia de lucrări şi comunicări ştiinţifice sau chiar de cărţi de real interes elaborate. E drept că, ori de câte ori un intelectual apare pe scena publică, ceea ce se aşteaptă în primul rând de la el e radicalitatea etică, rezistenţa la compromis, nobleţea atitudinii, adică, în paranteză fie spus, o seamă de calităţi aflate în contradicţie cu eficacitatea scontată. Universitatea din Craiova, cu multitudinea de specializări, este pândită de un risc enorm – mediocritatea –, chiar dacă vor fi evocate calificativele ARACIS. Paradoxul este însă altul: încercările de comprimare s-au lovit de un zid conservator, cu tot felul de ricoşeuri, preferându-se finalmente status-quo-ul.