Deputatul de Dolj, Nicolae Giugea, liderul organizaţiei municipale a PNL Craiova, are „un meci personal”, de mai multă vreme, cu primarul actual al Craiovei, cu mari şanse şi viitor, Lia Olguţa Vasilescu, căreia nu-i găseşte niciun merit, în orice demers al acesteia, indiferent de amplitudinea lui. Este fireşte dreptul lui Nicolae Giugea, avid de sarcasme, să fie excesiv de critic, neîndurător de caustic, să nu-i placă nimic în Craiova, prin aroganţa sa ţâfnoasă, legată într-un fel de numele primarului în exerciţiu. Mai ales că, într-un fel, trebuie deja să iasă la încălzire, pentru alegerile locale de anul viitor, când va candida, în logica lucrurilor, pentru funcţia de primar. Ca o părere, excesul de vanitate nu-i face bine, pentru că pare altceva decât este în realitate. Se dedublează, cu alte cuvinte şi îşi pune o mască deloc potrivită. Pe un alt ton, într-o altă calibrare a unor idei enunţate, altfel ambalate, într-o ţiplă nouă, putea fi luat în serios. Aşa însă, mai greu. Încât mult mai credibil a părut, în conferinţa de presă, adjunctul său de la organizaţia municipală a liberalilor, Flavius Sirop, fost secretar de stat la ministerul Tineretului şi Sportului, cu nişte referiri pertinente la starea de ansamblu a sporturilor. Nicolae Giugea a adus în discuţie, între altele, cea de a doua ediţie a festivalului IntenCity care în opinia sa a costat mult. Şi nici n-ar fi avut audienţa aşteptată. Există însă şi alte păreri, din partea celor care chiar au fost la spectacole, descrise astfel: „afluxul de public de toate vârstele, vesel colorat, înarmat cu bună dispoziţie, dornic de distracţie. Ţinute inedite în rândul tinerilor, semn că ne aliniem tendinţelor de fashion urban, cu totul aparte când e vorba de astfel de evenimente” (CVLPress, 2 iulie a.c., Mihaela Pârvu). Show-ul lui Enrique Iglesias a fost de-a dreptul fabulos potrivit aceleiaşi surse menţionate. A costat mult? E adevărat, dar festivalurile de vară de la Cluj-Napoca, Constanţa şi pe unde se mai ţin costă mai puţin? O altă referire „perisată”, de acum, a făcut trimitere la „cel mai scump târg de Crăciun”. Să ne reamintim că evenimentul respectiv a pus Craiova pe harta turistică a Europei şi datorită lui HoReCa a avut toate spaţiile de cazare full. Nu mai continui. Nu observaţiile critice ale lui Nicolae Giugea impacientează, ci viziunea sa de ansamblu, privind o posibilă „încremenire în proiect”, sintagmă probabil dragă consilierului său care îi amenajează ideile, astfel încât să distorsioneze realitatea. Putem fii de acord cu Nicolae Giugea în privinţa proiectului privind Planul Urbanistic General al oraşului, într-un moment în care la nivelul Camerei Deputaţilor, în procedură parlamentară, se află legea privind Codul amenajării teritoriale, urbanismului şi construcţiilor. Dar şi această idee, demnă de atenţie, a căzut în derizoriu, pradă unei ferocităţi de suprafaţă. Sau unui patos nimicitor. Nicolae Giugea lasă impresia că rămâne victima unui anti-pesedism nevrotic, fără a presimţi arsurile care vor veni. E drept, vanitatea n-are nevoie de argumente. Fiindcă una e să fii un critic consecvent al actualei administraţii publice locale, şi alta e să derapezi într-o ură personală, străvezie, de-a dreptul iraţională. Craiova, ca mare municipiu, este altceva, şi pentru a atinge imaginea actuală, salutată de nu puţini străini care îl vizitează, s-au ars etape, se fac eforturi, unele vizibile, pentru continuarea trendului de care vorbeam. Recent, la Craiova, s-a aflat doamna ambasador a SUA, Excelenţa Sa Kathleen Kavalec, care a avut o acţiune la Biblioteca Judeţeană “Alexandru şi Aristia Aman”, în cadrul programului “American Corner Craiova”, exprimându-şi dorinţa de a vizita centrul Craiovei şi Foişorul de sticlă “Constantin Brâncuşi”. Impresii? Citez de pe pagina de socializare a domniei sale: “Grozav să revin la Craiova şi să revăd multe schimbări pozitive în oraş. Centrul oraşului arată minunat. Visit Romania“. Nu mai dezvolt aprecierea caldă şi tonică a doamnei ambasador. Ea reverberează ca o încurajare, la continuitate, a primarului Craiovei. Că nu toate „ies”, cum se doreşte, este o discuţie, la care însă argumentele trebuie să fie de bună credinţă. Înainte de toate.
