Riscantul joc politic al Monicăi Macovei

0
116

Eurodeputatul PDL Monica Macovei s-a văzut acuzată la preşedintele Parlamentului European, Martin Schultz, de eurodeputaţii social-democraţi şi liberali, pentru „dezinformarea liderilor europeni” prin furnizarea de informaţii false despre situaţia din ţară. Dacă admitem că riscantul joc politic al Monicăi Macovei se circumscrie intereselor propriului partid, de externalizare a unui conflict politic intern, în acelaşi timp trebuie să luăm în considerare nuanţele, dozajul şi, bineînţeles, verosimilitatea afirmaţiilor. „Isteria” loviturii de stat a mers ca unsă, dezinformarea aşijderea. Imaginea ţării a fost făcută ţăndări, prin exagerări dincolo de orice limită şi eurodeputatul Monica Macovei şi-a dat toată silinţa în această privinţă, inducând îngrijorare în toate cancelariile europene. Încât Angela Merkel a afirmat că este inacceptabil ceea ce s-a întâmplat, amintindu-ne de promisiunea de a-l marginaliza pe Francois Hollande în cazul unei victorii la alegerile prezidenţiale, cum nota „Der Spiegel”. Că eurodeputatul social-democrat Cătălin Ivan vorbeşte de trimiterea de link-uri ale unor articole de presă denigratoare la adresa României tuturor membrilor Parlamentului European de către Monica Macovei este doar expresia unei îndârjiri fără măsură într-o cauză sensibilă. O retrospectivă succintă a activităţii sale de fost ministru al Justiţiei, care nu va întârzia probabil, chiar dacă a făcut obiectul unei moţiuni simple, una dintre puţinele, dacă nu singura, care a trecut, va evidenţia exact dublul discurs al eurodeputatului menţionat. Suntem în luna mai a anului 2005 şi Monica Macovei, în stilul paukerist de odinioară, declară fără nici o inhibare: „Dacă Guvernul încalcă Constituţia, foarte bine”. Deviaţionismul său de la legalitatea europeană l-a şocat teribil şi pe consilierul pre-aderare în domeniul Justiţiei, germanul Dieter Schlafen, care nu s-a sfiit să afirme într-o epistolă că „prin deviere de la situaţia actuală, preşedintele României şi ministrul Justiţiei ar urma să aibă un rol important în ceea ce priveşte cariera judecătorilor şi chiar mai mult, a procurorilor”. E drept, comisarul european pentru Justiţie era italianul Franco Frattini, ex-avocatul lui Silvio Berlusconi, şi prietenul de circumstanţă al Monicăi Macovei. Înghesuit în mai multe dosare penale în 2008, Silvio Berlusconi a răbufnit la un moment dat, afirmând că „magistraţii sunt metastaza democraţiei”. Pe atunci, Cabinetul pe care îl păstorea pregătea o imunizare la pachet cu preşedintele statului şi şefii celor două Camere legislative. Ajuns ministru în Executiv, Franco Frattini, care ne dădea lecţii de democraţie şi ne dojenea aspru la abaterile de la acquisul comunitar, s-a apucat să trudească la sterilizarea sistemului judiciar italian. Astăzi nu prea se mai ştie mare lucru despre Franco Frattini. Se ştie, în schimb, despre Monica Macovei, care, ajunsă în Macedonia, în 2007, trimisă de perfidul Albion, nu şi-a pierdut veghea transfrontalieră, oferind următoarea explicaţie: „Plec, mă întorc, dar nu voi înceta să monitorizez şi să critic”. Când, într-o împrejurare, a fost întrebată public dacă poate să-şi compare „mapa profesională” cu cea a Noricăi Nicolai, protejata înaltei porţi Bruxelles, a răspuns sec: „Pe mine m-a votat Parlamentul”. Cel cu 322, denumit şi… Parlamentul ruşinii, de către colegii săi de partid şi simpatizanţii PDL.