Dascăli de pus… în ramă!

0
576

Se încheie astăzi anul şcolar, mai continuă doar la liceele tehnologice, nu multe zile, dar nu suntem departe de un posibil moment al bilanţului. Care nu se poate face, decât în temeiul unor indicatori specifici (BAC, Evaluare Naţională, medaliaţi olimpici naţionali şi internaţionali ş.a.m.d.), fără a oferi o imagine veridică, ci cel mult, una mişcată. Va fi un bilanţ deloc robust, deloc dramatic, dar cu destule motive de nelinişte, asupra cărora se va păstra discreţia. Fiindcă, după pandemia de Covid-19 prelungită, nu s-a regăsit întru totul suflul anterior, nici acesta la înălţime, cadenţa instituită, ca să nu mai vorbim de tentativele, fie ele şi fragile de recuperare a timpului pierdut prin ceea ce s-a numit învăţământ online. O stare de lucruri contrazisă, ca întotdeauna, de numărul mare de elevi premiaţi la olimpiadele judeţene, naţionale şi internaţionale, ceea ce ar putea oferi o imagine amăgitoare. Nu se resimt încă efectele unui colaps calitativ, dar sunt destule semne de analfabetism instituţional, de extensie a ţopârlăniei sfertodocte, care se va resimţi mâine, ş.a.m.d.. La capătul unui an şcolar, a cărui desfăşurare am urmărit-o cu constantă atenţie, câteva observaţii merită făcute cu bună credinţă. Marcat şi de o destăinuire a unei profesoare de Matematică, poate de excepţie în lumea dăscălimii doljene, pentru conştinciozitatea ei, de la Şcoala Gimnazială „Gheorghe Ţiţeica” din Craiova, Cerasela Cremene, care îmi spunea că pe timpul vacanţei elevii ei au de rezolvat –pe caietele speciale- un număr de exerciţii şi probleme şi nu exclude să-i convoace pe cei dornici la sesiuni de lecţii recapitulative pentru aprofundarea unor cunoştinţe. Cerasela Cremene are croială de dascăl autentic. Neîndoielnic. Simte, aidoma medicului autentic, tratamentul adecvat ce trebuie recomandat, în cazul de faţă, elevilor ei: continuitatea în studiu. Nimic nu o obligă să renunţe la zilele de vacanţă pentru a le reîmprospăta cunoştinţele şi a le finisa anumite lucruri insuficient fixate. Are încă şcoala doljeană, aşadar, nu puţini dascăli cu relief, şi excelează în această privinţă, prin garnitura completă şi complexă, Colegiul Naţional „Carol I”, Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti”, Colegiul Naţional „Elena Cuza” şi trebuie să recunoaştem deschis Colegiul Naţional Militar „Tudor Vladimirescu” din Craiova, unde prof. Zamfirică Petrescu, în calitate de manager, a şi avut latitudinea din partea actualului premier, pe vremea când era ministrul Apărării, să formeze un „corp de elită” la nivelul cancelariei. Am la îndemână o duzină de nume de dascăli redutabili, şi enumerarea unora mi-ar crea dificultăţi, nu uşor de justificat, criteriile fiind, ca întotdeauna, subiective. Îi asigur pe toţi de întreaga gratitudine. Sunt dascăli care înţeleg că un adult îşi poate schimba domeniul de activitate de mai multe ori în cursul vieţii, dacă a primit o educaţie solidă, în gimnaziu şi liceu, prin educaţie solidă înţelegând atât o cultură generală bine sistematizată, cât şi deprinderi intelectuale şi reflexele de comportament -precizie, seriozitate, punctualitate, gândire analitico-sintetică- care să-i permită să-şi extindă domeniile de competenţă. Începe astăzi la Hotelul Ramada, din Craiova, Conferinţa Super Teach sub genericul discutabil „Vrem o şcoală ca afară”. Cu toată consideraţia faţă de speackerii evenimentului, prof. Ion Daniel, inspector general şcolar al ISJ Dolj şi prof. Alexandrina Năstase, inspector pe management şcolar, ambii dascăli autentici, dar nu înţeleg de ce neapărat „ca afară”. Şi ca „afară” unde: în ţările nordice, în Franţa –sora noastră mai mare-, în Germania, în Spania, fiindcă un model general valabil nu există. Şi uite aşa am uitat de… Spiru Haret şi ce bine ar fi dacă am revedea ce a făcut. Legea din vremea sa a stat la temelia României moderne în tot ce a avut ea mai bun. Ne-o recomandă scriitorul Mircea Platon (doctor în Istorie – 2012 la Universitatea din Ohio) în „Deşcolarizarea României. Scopurile, cârtiţele şi arhitecţii reformei învăţământului”. Tot hibridând modele de şcoală, fără a păstra specificul învăţământului românesc, am ajuns unde suntem. Şi nu suntem deloc într-un moment bun.