Sindromul Baia Mare

Uniunea Social Liberală a repurtat prima victorie consistentă, de la înfiinţare, adjudecându-şi alegerile parţiale pentru funcţia de primar al municipiului Baia Mare, prin candidatul său Cătălin Cherecheş (51,66%), urmat de independentul Mircea Dolha, cu 23,34% din voturi, şi reprezentantul PDL, Mihai Pătraşcu (13,07%). Ameninţate, la un moment dat, cu amânarea, invocându-se lipsa banilor, alegerile parţiale pentru funcţia de primar de la Baia Mare, chiar beneficiind de o participare redusă a votanţilor, au dat satisfacţie deplină noii construcţii politice – USL – care conduce detaşat în toate sondajele de opinie. Succesul de la Baia Mare, unul anunţat, deşi oarecum confuz, are mai de grabă menirea de a îngrijora liderii USL, fiindcă problema lor majoră nu este atât devansarea PDL, acum la putere, cât depăşirea cât mai consistentă a pragului de 50%. Şi acest lucru este deja ştiut. Sigur că până la alegerile parlamentare de anul viitor sunt, mai întâi, alegerile locale, cu rostul lor în ceea ce urmează. Uniunea Social Liberală (PSD-PNL-PC) este alternativa la actuala putere, nu doar zilnic contestată, cât tot mai greu suportabilă. Şi altă posibilitate democratică de înlăturare a ei, în afara alegerilor, nu există. Recalibrate adecvat mesajele liderilor USL încep să se facă auzite şi să câştige în credibilitate. Uşor nu va fi. Mai ales că în toate apariţiile publice liderii PDL nu-şi justifică proasta guvernare, potopul de acuzaţii privind cheltuirea banului public, clientelismul politic, cât clamează dorinţa de a păstra puterea şi după 2012. Ceea ce îngrijorează de-a dreptul, întrucât sugerează o mutilare a ceea ce numim democraţie, chiar dacă aceasta nu exclude mita electorală, constrângerea, cârdăşia din culise, este acceptarea stării de fapt. Democraţia nu poate supravieţui în condiţii reale decât împreună cu tot ce se găseşte în îngrozitoarele ei dedesubturi. Convingerea pedelistă nemărturisită nu este alta decât aceea că nu există şi nu va exista niciodată în această lume o democraţie adevărată. Alegerile parţiale de la Baia Mare sunt, prin scorul execrabil realizat de candidatul PDL, un sindrom şi anume că în marile municipii şi concomitent la nivelul ţării nu se poate multiplica tot ceea ce s-a întâmplat la alegerile parţiale din micile localităţi, unde democrat-liberalii s-au îmbătat cu apă rece pe seama unor împliniri contestate. Dacă starea proastă de spirit a populaţiei, degradarea nivelului de trai şi, mai ales, toată hărmălaia cotidiană pe seama abuzurilor de tot felul ale portocaliilor nu generează decât tăcere vinovată, atunci PDL nu este altceva decât un talmeş-balmeş şi nicidecum un partid autentic. Este un partid care nu ştie ce este, lipsit de personalităţi autentice, incapabil să susţină sincer măsurile propriului guvern şi care s-a consolidat direct la guvernare. Partid care a însemnat doar Traian Băsescu şi cam atât, PDL s-a dovedit incapabil să-şi depăşească acest statut. Alegerile parţiale de la Baia Mare au dat un semnal: actuala putere poate fi basculată, în condiţiile unui vot cât de cât corect. Ceea ce este mai mult decât dorit.