Craiova lui Gigi Mulţescu, pe terenul din Drobeta Turnu Severin, în faţa a peste 10.000 de spectatori, majoritatea veniţi din Bănie şi Dolj, avea nevoie aseară pentru a câştiga, chiar de… Gigi Mulţescu. De inspiraţia acestuia. Dar nu cel de lângă banca tehnică, ci acela din dubla cu SV Hamburg – deţinătoarea trofeului în CCE, ediţia 1983-1984, pe când evolua la Dinamo Bucureşti. În rest, ceea ce s-a văzut nu mai trebuie povestit, fiindcă una din legile nescrise ale fotbalului spune că „ocaziile se răzbună” şi „dacă nu marchezi o face adversarul”. Ceea ce s-a şi întâmplat. Craiova a avut meciul „în mână” în prima repriză, când a făcut legea în teren, lăsând impresia că amână doar deschiderea scorului. Nu a făcut-o croatul Jazvici, nu a făcut-o nici Andrei Ivan, în trei rânduri, şi nici Băluţă. La Steaua, singurul jucător care conta în atac era Alibec, bine strunit de apărarea craioveană. După pauză, alt meci: Craiova s-a stins treptat-treptat şi, în min. 73, la o fază fixă, un corner, care nu anunţa nimic, Momcilovici a recentrat în faţa porţii lui Calancea şi Gnohere a marcat pentru oaspeţi: 0-1. Craiova s-a tăiat, realmente, nu a mai prins un nou suflu şi schimbările efectuate de Gigi Mulţescu nu au adus revirimentul dorit. Cu genunchii moi, lipsiţi de orice lumină, în teren, de inspiraţie este vorba, alb-albaştrii au pierdut un meci de orgoliu, dar şi de importanţă pentru clasament. Steaua nu a arătat nimic, şi poate tocmai acesta este motivul de a nu înţelege ceea ce s-a petrecut, după pauză, cu echipa craioveană. Care şi-a întristat suporterii. Şi e de luat în seamă acest lucru. Şi, încă ceva, pentru Gigi Mulţescu: când te bate Laurenţiu Reghecamp, pe care plesnesc hainele de “plinuţ” ce e, lucrurile nu sunt tocmai în regulă. După cum s-au bucurat steliştii la sfârşitul partidei, putem trage concluzia că obţinuseră mai mult decât îşi propuseseră.
