Dacă ministrul britanic al afacerilor externe, Boris Johnson, a anunţat sâmbătă anularea vizitei sale – prevăzută pentru astăzi – la Moscova, pe motivul derulării evenimentelor din Siria, care au schimbat total situaţia, „deplângând apărarea regimului Assad”, şi după atacurile cu arme chimice contra civililor nevinovaţi, în schimb deplasarea secretarului de stat american, Rex Tillerson – prevăzută pentru mâine şi poimâine – rămâne valabilă. Prefaţată de o convorbire telefonică aprinsă, cu omologul său rus Serghei Lavrov, dar şi de suspendarea acordului dintre Moscova şi Washington, care viza evitarea incidentelor între avioanele celor două ţări în Siria, de parcă nu ar fi fost destul de încărcat „contextul”, ambasadorul american la ONU a anunţat noi lovituri aeriene. Ceea ce nu înseamnă altceva decât că ideea unei reapropieri între Moscova şi Washington, de care s-a tot vorbit, după instalarea lui Donald Trump la Casa Albă, s-a diluat teribil. O menţiune: armata siriană a fost avertizată de iminenţa unui atac punitiv american cu câteva ore înainte ca rachetele de croazieră să lovească baza militară Al Chaayrate din centrul ţării. În timp ce majoritatea cancelariilor europene s-au poziţionat, mai mult sau mai puţin clar, alături de Donald Trump, să consemnăm şi alăturarea Ankarei şi a capitalei Japoniei, Tokyo. Rusia contează pe susţinerea aliatului iranian şi, destul de nuanţat, pe cel al… Chinei. Oricum, Vladimir Putin s-a arătat realmente ulcerat: „Este o agresiune contra unui stat suveran prin violarea normelor de drept internaţional”. Situaţia este realmente complicată. Iniţiativa americană constituie, de acum, un obstacol major în crearea unei coaliţii internaţionale contra terorismului. Asta pe de o parte. Pe de altă parte diplomaţia rusă insistă pe caracterul puţin fiabil al informaţiilor avute şi procesate la Washington. Unde se estimează că Damascul a depăşit „linia roşie”. Să reamintim totuşi că sunt înregistraţi 400.000 de morţi, de-a lungul a şase ani de război, şi un număr imens de refugiaţi. 
Moscova consideră că este sabotată lupta contra terorismului, dar şi negocierea de la Astana, iar demonstraţia de forţă justificată prin „pretexte inventate” este comparată cu ceea ce a făcut Colin Powel potenţând intervenţia militară din Irak în 2003. Pe dosarul sirian divizarea între Occident şi Moscova persistă. Donald Trump a calificat, pe bună dreptate, drept o dramă, ceea ce s-a petrecut la Khan Sheikhoun – 86 de morţi din care 30 de copii şi 20 de femei – un afront la adresa umanităţii. După anumiţi analişti decizia luată este mai mult militară decât politică, lucru firesc la o analiză atentă a anturajului preşedintelui american. Dar cotidianul helvet „Le Temps” găseşte un titlu de-a dreptul interesant „59 Tomahawk şi tot atâtea mesaje” (59 Tomahawk et autant de messages). Fiindcă după loviturile din Siria, ipoteza unui atac american unilateral contra siturilor militare nord-coreene devine plauzibilă. Phenianul a fost prevenit.
