Virgil Pătraşcu, medicul care a îmbrăcat halatul alb al poeziei

0
509

„Nopţi fulgerate, înnegurate zile” este ultima carte a medicului Virgil Pătraşcu, una deosebită şi surprinzătoare. Volumul de poezie şi proză scurtă ascunde între coperte sale unul dintre cele mai dramatice evenimente pe care autorul le-a trăit şi pe care a reuşit să-l pecetluiască în cuvinte. 

Virgil Pătraşcu

Apărut la editura craioveană „Sitech”, volumul de poezie şi proză scurtă „Nopţi fulgerate, înnegurate zile” al respectatului medic dermatolog Virgil Pătraşcu are o dedicaţie tristă. Ultima carte a autorului a apărut în memoria fiului său Mihai, care s-a stins din viaţă departe de casă, la New York, la o vârstă foarte fragedă. Considerat pe bună-dreptate un copil-minune, dotat cu un inteligenţă peste medie, fostul olimpic internaţional ajunsese cercetător în Informatică, recunoscut în lumea de specialitate, când o boală cruntă l-a răpit, pe neaşteptate, din mijlocul celor dragi. Momentul pierderii fiului a lăsat răni adânci în sufletul părintelui care, aşa cum  semnalează Marian Barbu în „Prefaţa” cărţii, a avut totuşi puterea de a surprinde aceste momente dramatice, cuprinzând în cuvinte chiar şi propria suferinţă.

Proza „De ce Doamne, de ce?” surprinde chiar întâlnirea înfrigurată pe care părintele o are cu fiul său în metropola americană. „Ajuns în faţa apartamentului, îşi simţi sufletul ghemuit, iar ochii îi era izvoare şi lacrimi. Tulburat peste măsură, s-a închinat de trei ori şi, agăţat de o fragilă speranţă a pătruns. Zâmbetul cald al copilului de pe canapea l-a luminat puţin. Nu ştiau ce va urma. Erau ultimele lor zile împreună”.

În cuvinte puţine, dar pline de încărcătură emoţională, medicul şi poetul Virgil Pătraşcu reuşeşte admirabil să pună pe hârtie suferinţa adâncă pe care o resimte un părinte în astfel de clipe. Mai mult, autorul a ales să-şi însoţească textele și cu fotografii scoase cu grijă din albumul de familie, care surprind chipul luminos al tânărului Mihai Pătraşcu, mai întâi ca premiant la şcoală, apoi medaliat cu aur la Olimpiada din Finlanda sau student la MIT.

Versurile, adevărate „ţipete” în faţa vieţii

Poezia „Singuri de Crăciun” transmite puternicul sentiment de gol sufletesc pe care neaşteptata dispariţie îl lasă în urmă. „Încremeniţi în tristeţe / Privesc golul din casă. / Cuvintele au dispărut, / Între ei, doar tăcerea. / Sub coroana verde a bradului, / Unde, altădată, aşteptau minuni, / Vuietul gândurilor trădează taina lacrimii / Învolburate sunt, azi, amintirile!”. Alteori, autorul reuşeşte să pună în versuri profundul sentiment de părăsire pe care îl încearcă la ceva timp de la acest tragic eveniment. ”Dumnezeu a uitat cu totul de noi. /Nopţile ne sunt fulgerate, / Zilele de-ntuneric grele. / Furtună este în suflete, / În jur, stăpâneşte pustiul. / Tresărim din vis / Când ne atinge privirea copilului. / Apoi stăm de veghe / Să nu ne fure cineva amintirile /(Primul ţipăt în faţa vieţii, / Strigătul copilăriei, zâmbetul lui cald) , /Toate atât de aproape! / Copilul a atins prea devreme piscul visat, / Ţi-a fost uşor, Doamne, la cer de înălţat?” (”Suflete la marginea lumii”).

Durerea care transpare din aceste versuri este cu atât mai izbitoare cu cât contrastează cu poeziile pe care medicul Virgil Pătraşcu le-a compus înainte de decesul fiului său și pe care le-a așezat în prima parte a volumului. Spiritul sorescian, ludic şi metaforic, îşi face simţită prezenţa în poezia ”Înaintea zilei de mâine”: ”Aveam plete ca de obicei / Îmi lăsasem şi barbă de la un timp, / Mă îmbrăcam aşa, mai fistichiu / Ah …să vedeţi ce confuzii ciudate / Începusem ziua cu stângul / Am mers să cumpăr lapte / M-a dat afară vânzătoarea / Presimţea că sunt piază rea”. Într-una dintre poezii, ”Destăinuire”, autorul mărturiseşte apropierea de marele poet Marin Sorescu.

***

Virgil Pătraşcu este cunoscut pentru profesia sa de medic, în prezent fiind şeful Clinicii de Dermatologie de la Spitalul Judeţean din Craiova şi conferenţiar universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie. În calitate de medic, a publicat cinci cărţi de specialitate, ca singur autor, şi a fost coautor la altele două. Numele său apare pe alte 200 de lucrări ştiinţifice în reviste româneşti şi din străinătate. Activitatea sa literară a început în 1982, cu poezie şi proză scurtă, publicate în revista studenţească ”Mesajul”. Din 2002 este membru al Societăţii Scriitorilor Olteni. Prima carte de literatură i-a apărut în 1998, intitulându-se ”Nopţi fulgerate”. Figurează în Dicţionarul „Medici scriitori români” (2001), în „Literatura artistică a medicilor” (2009) şi în „Dicţionar biografic al membrilor Societăţii Scriitorilor Olteni” (2003).