În judeţul Dolj, rata de vaccinare împotriva poliomielită depăşeşte 90%, un procent liniştitor care trebuie în mod obligatoriu menţinut. Mai ales că, în opinia specialiştilor, imunizarea este singura metodă eficientă de luptă împotriva bolii. De ani buni, se consideră că poliomielita a fost eradicată în Europa, numai că în urma valului de refugiaţi, se vorbeşte tot mai mult despre riscul ridicat de revenire al acestei afecţiuni în unele regiuni slab imunizate de pe bătrânul continent.
Vaccinarea este gratuită fiind programată de medici în calendarul de imunizări la vârsta de două luni de viaţă, apoi la patru luni, şase luni, 12 luni, şase ani, respectiv opt ani. Chiar dacă ultimul caz în România s-a înregistrat în urmă cu mai bine de 20 de ani, specialiştii spun că rata de vaccinare trebuie să nu scadă sub pragul de 90% pentru a evita orice pericol. „În România poliomielita a fost eradicată. În judeţul Dolj, rata de vaccinare depăşeşte 90 de procente. Prin urmare nu există niciun risc. Vaccinul antipoliomielită se administrează conform calendarului naţional de vaccinări”, a declarat dr. Ştefan Popescu, purtător de cuvânt al Direcţiei de Sănătate Publică Dolj.
Recent, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a confirmat apariţia a cel puţin zece cazuri de poliomielită în Siria – unde vaccinarea a scăzut puternic în timpul războiului – iar unii specialişti spun că există riscul revenirii acestei afecţiuni şi în unele regiuni din Europa în care vaccinarea este slabă.
Boala, eradicată în România
Poliomielita este o boală infecţioasă considerată în prezent ca fiind eradicată. Boala care provoacă paralizia musculară, afectează în special copiii şi se manifestă printr-o stare infecţioasă de tip gripal cu dureri de cap, febră şi dureri musculare.
Printr-un efort depus la nivel mondial, cazurile au scăzut până la 223 în 2012 (de la 350.000 în urmă cu 25 de ani). În România, vaccinarea antipoliomielitică este inclusă în programul naţional de imunizare. Ultimul caz din ţara noastră a fost înregistrat în aprilie 1992, la un copil de etnie romă din Giurgiu, care nu fusese niciodată vaccinat. Poliomielita afectează sistemul nervos, printre efectele adverse numărându-se şi afecţiunile neurologice, cum ar fi paralizii şi convulsii.
Un tratament care să îşi dovedească pe deplin eficienţa împotriva acestei boli nu există încă. Singura metodă este cea de a preveni boala prin vaccinare. Deocamdată, o parte din tratament se bazează pe gimnastică medicală pentru ameliorarea efectelor asupra organismului. În cazul în care sunt afectaţi muşchii respiratori se poate ajunge la deces.
Vaccinarea, inclusă îm programul naţional
Poliomielita este provocată de un virus care invadează sistemul nervos şi care poate antrena o paralizie în decurs de câteva ore. Acesta se transmite prin consumul de alimente şi apă contaminate, dar şi cauza unei igiene precare, boala fiind considerată de multe ori şi una a mâinilor murdare. Virusul se poate propaga rapid în cadrul unor populaţii neimunizate. O paralizie ireversibilă (a picioarelor, în general) intervine la un caz din 200. Între cinci şi zece procente dintre bolnavii paralizaţi mor, atunci când aparatul respirator încetează să mai funcţioneze.
În cazul acestei afecţiuni, cel mai adesea apar manifestări ca febra, manifestări respiratorii, sugerând o viroză, manifestări digestive (greţuri, vărsături, dureri abdominale, constipaţie), manifestări nervoase (iritabilitate, insomnie sau, dimpotrivă, somolenţă, dureri de cap, uneori pierderi ale reflexelor superficiale şi intensificarea celor osteotendinoase), spasme şi dureri musculare.
În prezent boala poate fi prevenită prin vaccinare, cu vaccinul imovax polio (vaccin poliomielitic inactivat), ce conţine toate cele 3 serotipuri de virus polio. Posibile reacţii adverse sunt reacţii locale la locul de administrare: durere, roşeaţă, induraţie, edem, care pot să apară în primele 48 ore după vaccinare şi pot persista 1-2 zile. Incidenţa şi severitatea reacţiilor locale pot fi influenţate de locul, calea, modul de administrare şi numărul administrărilor anterioare. O altă reacţie adversă poate fi febra moderată.
