Ieri, la Parlamentul European de la Bruxelles, într-o atmosferă distinsă, a avut loc o dezbatere publică privind situaţia minorităţii româneşti din Valea Timocului, Serbia. Evenimentul este organizat de europarlamentarul Marian Jean Marinescu, vicepreşedintele grupului Popularilor Europeni, cu sprijinul Fundaţiei Paneuropa, şi reprezintă o oportunitate pentru a aduce în atenţie, la Bruxelles, problemele cu care se confruntă românii din regiune. Au participat membri marcanţi ai comunităţii române din Valea Timocului, reprezentanţi ai societăţii civile cu activităţi în domeniul respectării drepturilor minorităţilor naţionale, experţi şi reprezentanţi ai instituţiilor europene.
În Valea Timocului, aşa cum bine sublinia şi Eugen Tomac, fost ministru secretar de stat al Departamentului Românilor de Pretutideni, într-un interviu acordat publicaţiei „Ziarişti on-line”, avem o comunitate numeroasă, fiind vorba de peste 250 mii de români, ceea ce este extrem de important, pentru că nu vorbim, aşadar, de o comunitate mică, o comunitate izolată, ci o comunitate compactă, care s-a dezvoltat pe parcursul veacurilor în aceste zone. Acolo, pe Valea Timocului, nu trăiesc aşadar români care au plecat din ţară la un moment dat, ci sunt o comunitate autohtonă, românească.
Corespunzător recensământului din 2002 (rezultatele recensământului din 2011 încă nu au fost publicate în ceea ce priveşte minorităţile naţionale), Serbia are 29 de comunităţi naţionale, fără Kosovo şi Metohia. Sârbii alcătuiesc majoritatea populaţiei, cu 6.212.838 de cetăţeni din numărul total de 7.498.001. Restul de 28 de comunităţi naţionale constă din minorităţile naţionale, cu un număr total de 1285163 de cetăţeni. Comunitatea maghiară este cea mai mare, urmată de bosniaci, romi, iugoslavi, muntenegreni, croaţi, albanezi, slovaci, vlahi, români, macedoni, bulgari, bunievţi, musulmani, ruteni, ucraineni, sloveni, gorani, germani, ruşi, cehi, evrei, egipteni, şocţi, aşcali, greci, turci şi aromâni. Din cele 28 de minorităţi naţionale care trăiesc în Serbia, 19 au consiliile lor ale minorităţilor naţionale, iar evreii au Asociaţia Municipalităţilor Evreieşti din Serbia.
Limba română, limbă oficială a Uniunii Europene
Minoritatea românească de pe tot cuprinsul Serbiei ar trebui să aibă aceleaşi drepturi şi facilităţi pe care le are o minoritate într-un stat european. Numai că această dorinţă este departe de a fi îndeplinită în contextul în care, în urmă cu câteva luni, în Serbia de Răsărit, în cadrul Consiliului Naţional Vlah, român – cum îl mai numesc românii de acolo, a avut loc o tentativă absolut de neînţeles, încercându-se legiferarea aşa-zisei limbi vlahe, în condiţiile în care ştim foarte bine că nu există decât o singură limbă – limba română, care este o limbă oficială a Uniunii Europene.
„Nu există nici minoritate naţională vlahă, nu există nici minoritate naţională moldovenească, nu există şi nu putem accepta ca identitatea noastră, într-un fel sau altul, să fie după bunul plac al unor aşa-autointitulaţi lideri ai vlahilor, creată artificial”, a subliniat Marian Jean Marinescu. La manifestare au participat Dimitri Craciunovici, preşedintele Mişcării Democratice a Românilor din Serbia (MDRS), Alexandru Bălan, membru MDRS, Noviţa Neagoevici, vicepreşedintele Partidului Democratic al Românilor din Serbia (PDRS), dr. Ioan Aurel Pop, istoric, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca,dr. Florin Popescu, directorul Forumului European pentru Istorie şi Cultură din Bucureşti, şi prof. dr. Nicolae-Iordan Constantinescu.
