România a pierdut în Islanda, ţară cu populaţie cam cât Cluj Napoca. Oraşul de unde este campioana României, care a dat 3 dintre cei 4 fundaşi ai lui Rădoi (a lipsit numai Vinicius) şi primul străin din istoria naţionalei, Camora. Adică omul care a greşit la al doilea gol al gazdelor. Deşi unii l-ar fi scos vinovat şi acum tot pe Bancu. Olteanul de pe bancă. Dacă aduci jucători de la CFR, trebuie să-l aduci şi pe Dan Petrescu, altfel nu sunt aceiaşi de la CFR, nu dau acelaşi randament. De-asta nu-i caută nimeni, de-asta nu au cotă, de-asta nu poate vinde CFR vreun jucător. Ei sunt buni numai acolo. Unde sunt aşezaţi toţi 11 în faţa primului atacant advers, unde joacă mingea a doua şi unde profită de fazele fixe. Într-un fotbal românesc în care Dan Petrescu face rezultate cu aceşti jucători, trebuie să apelezi la el.
Oricum, s-a spulberat şi “mitul Mirel Rădoi”, după meciul în care naţionala nu a avut nicio ocazie, nu a tras niciun şut pe poartă, în afara acelui penalty. Credeam că am descoperit un antrenor, dar, lipsa de experienţă (să zicem) l-a trădat în cel mai important moment al scurtei cariere. Rădoi a fost surclasat tactic de omologul de pe banca Islandei, care pur şi simplu nu a dat nicio şansă tricolorilor. Mirel l-a vârât în primul 11 şi pe Creţu, care pe la Iaşi băga materiale în stilul Mihalache, iar acum e rezervă la Maribor, o echipă care n-ar prinde play-off-ul în blamata Ligă 1. Spre exemplu, Ovidiu Bic nu are cum să nu fie măcar o clasă peste acest Creţu. Analizăm prestaţiile aleşilor lui Rădoi, că nu avem ocazii pe care să le comentăm, să le regretăm, de care să ne agăţăm.
La pauză, Rădoi a schimbat tripleta ofensivă. De parcă l-ar fi sunat naşul Gigi Becali. Ciudat, pentru că nu creasem nimic cu mijlocaşii, i-am dat nişte mingi lui Mitriţă la cap sau cu spatele la poartă. Faţă de Gylfi Sigurdsson, Mitriţă a fost luat în primire de 2-3 adversari şi nici soluţii de pasă nu a găsit, fiindcă traseele noastre s-au pierdut prin Aurora Boreală. Cei care au intrat în atac au fost şi mai modeşti, evident, fiindcă problema era alta, la construcţie. Cu o simplă menţiune: Ianis Hagi nu a fost slab, a fost aproape de nesimţire, s-a ascuns în bandă şi a refuzat şi să facă un pas spre minge. Oricum, jucătorii noştri ofensivi n-au îndrăznit să facă un dribling, să ia o acţiune pe cont propriu, parcă intimidaţi de forţa adversarilor. OK, e antrenorul lipsit de inspiraţie, de experienţă, dar cum să nu profiţi de o asemenea ocazie să arăţi ceva, să-ţi etalezi aptitudinile?
Am dat un gol, fiindcă arbitrii din camera VAR au vrut să anime meciul. De la VAR, la punctul cu var, Skomina s-a lăsat greu înduplecat. Din cauza asta nici n-a dictat un penalty mult mai clar, ceva mai târziu. Nu meritam mai mult, nu meritam să dăm nici acel gol, în schimb islandezii meritau să facă 3-0, în repriza secundă. Ciudat, Rădoi s-a legat la final numai de exprimarea din repriza secundă. Mirele, nu ai tras pe poartă tot meciul, nu ai avut o ocazie de gol, iar ei au avut una uriaşă de 3-0, cum poţi să spui că în repriza a doua a fost altceva decât în prima? În cea de-a doua te-au lăsat islandezii să ajungi până la centru, atât pentru că aveau avantaj confortabil, dar şi pentru că au jucatori peste 30 de ani, care obosiseră pe final.
Nu ne-au bătut din faze fixe, aşa cum ne temeam, ne-au bătut pe fotbal. Nu mergem la Europeanul pe care-l găzduim şi noi, cel puţin pe care ar trebui să-l organizăm, fiindcă mai avem de tras cu COVID-ul până la turneul final. Oricum, la cum arătăm, şi dacă ne mai oferea VAR-ul încă două penalty-uri, ne aştepta luna viitoare Ungaria şi probabil ne surclasau la Budapesta. Să ne consolăm, ca vulpea care n-ajunge la struguri, că ne-au scos din joc “pescarii”, nu rivalii. Deşi “pescarii” nu mai sunt de mult pescari, cum nici noi nu mai avem de mult fotbalişti.
Islanda – România 2-1
Au marcat: Gylfi Sigurdsson ’16 şi ’34 / Maxim ’63 (p).
Islanda: Halldorsson – Palsson, R. Sigurdsson, Arnason (Ingason ’86), Magnusson – Traustason, Gunnarsson, Bjarnason, Gudmundsson (Sigurjonsson ’83) – G. Sigurdsson, Finnbogason (Sightorsson ’75). Selecţioner Erik Hamren.
România: Tătăruşanu 6 – Manea 4, Burcă 5, Bălaşa 5, Camora 3 – Stanciu 4 (Cicâldău ’87) 3, Creţu 3, Maxim 4 (Keşeru ’80) 5 – Deac 3 (Iancu ’46) 4, Alibec 3 (Puşcaş ’46) 3, Mitriţă 4 (I. Hagi ’46) 3. Selecţioner Mirel Rădoi.
Arbitru: Damir Skomina (Slovenia) 5.
