În desele convorbiri telefonice pe care le-am avut, de regulă după apariţia unui articol al meu în revistă, marele diplomat Nicolae ECOBESCU, fost, ani de zile, şef al delegaţiei române la convorbirile pentru dezarmare de la Geneva, revenea cu precădere la nebunia cursei înarmărilor de azi. Fireşte, subiectul a devenit şi mai arzător după izbucnirea războiului din Ucraina, când, parcă la o comandă, multe ţăril ale lumii şi, în primul rând cele din NATO, au mărit spectaculos cheltuielile pentru înarmare, ajungându-se la cifre astronomice, neîntâlnite nici chiar în timpul Războiului Rece. Ne convine sau nu, dar, atunci, în acel sistem bipolar se ajunsese la ceea ce s-a numit „echilibrul terorii”, pe care fiecare dintre părţi îl respecta. Tot de atunci datează „Ceasul Apocalipsei” (Doomsday Clock), de la cărui înfiinţare s-au împlinit de curând 75 de ani, el folosind analogia numărării inverse până la miezul nopoţii pentru a denunţa pericolul care planează asupra omenirii din cauza ameninţărilor nucleare, evident „miezul nopţii” echivalând cu sfârşitul lumii. La începutul lui 2022, când „Ceasul Apocalipsei” a arătat că mai sunt doar o sută de secunde până la „miezul nopţii”, scriam că este vorba despre un pericol uriaş, fapt cu atât mai grav cu cât, nicăieri în lume, în primul rând la Washington şi Moscova, dar şi în capitalele celorlalte state posesoare de arme nucleare- China, Marea Britanie, Franţa, Pakistan,India, Israel şi Coreea de Nord- nu s-a consemnat nicio declaraţie oficială sau iniţitivă în direcţia dezarmării nucleare. Nu e mai puţin adevărat că nu a existat aşa ceva nici în domeniul dezarmării clasice, iar pericolul folosirii armei atomice a fost evocat imediat după invadarea Ucrainei de către Rusia, arsenalul celor nouă state ce posedă atare arme nucleare nefiindde neglijat. Astfel, potrivit lui Maxime Poul, de la fr.news. yahoo.com (din 25/02/2022), clasamentul acestor state este următorul: 1. Rusia – 6.255 focoase nucleare; 2. SUA-5.550; 3. China – 350; 4. Franţa -290; 5. Marea Britanie – 225; 6. Pakistan-165; 7. India – 165; 8. Israel – 90; 9. Coreea de Nord – 45.
ACCIDENTUL DE LA PALOMARES. În context, trebuie amintit că, la bazele americane de pe teritoriul unor ţări membre NATO – Germania, Belgia, Italia, Olanda, Turcia – se află bombe nucleare, în acest caz pericolul unui accident nuclear fiind uriaş. Amintesc ceea ce s-a întâmplat la Palomares (Spania), unde, la 17 ianuarie 1966, în timpul unui zbor de realimentare a avut loc o coliziune între un Boeing B-52 al Comandamentului Aerian Strategic şi un KC-135 Stratotanker al Forţelor Aeriene ale SUA. Accidentul s-a produs la 9.450 de metri deasupra Mării Mediterane, în largul coastelor spaniole, în apropiere de localitatea Palomares (provincia Almeria).În accident, cele două avioane au fost distruse, şapte membri ai echipajele lor decedând. Ce este foarte important, bombardierul avea la bord patru bombe termonuclere, două distrugându-se la impactul cu solul, fără explozie nucleară, însă cu dispersie de material radioactiv pe litoralul spaniol, în apropiere de Palomares. A fost vorba decirca 4,5 kg. de plutoniu răspândit pe 250 ha. până la fermele aflate la 1,6 km. de coastă, cât şi de uraniu folosit în scopuri militare; alta, a cărei paraşută de salvare s-a desfăşurat, a fost recuperată intactă; a patra, care a căzut în mare, a fost găsitădupă 80 de zileîn urma unor cercetări intense la care au participat circa 3.000 de persoane şi 38 de nave ale US Navy, între care şi submarinul ALVIN, care a descoperit-o la 869 metri adâncime şi 8 km. de ţărm.Cel mai important lucru: ea avea un focos de 1,1 megatone şio putere explozivă de 1.100 000 TNT. De prisos să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă toate cele patru bombe H ar fi explodat în timpul coliziunii celor două avioane? În context trebuie spus că, după 1950, au existatcel puţin 32 de accidente numite „săgeţi rupte”, care au implicat asemenea bombe. Evident, riscurile în cazul manevrării bombelor nucleare n-au fost doar de-o parte a Cortinei de Fier, dar ele au fost muşamalizate.
ÎNGHESUIALĂ LA SALONUL DE ARME. Aşadar, pericolul este real şi devine copleşitor în cazul ameninţării cu folosirea deliberată a armei nucleare, până atunci însă nu-l putem ignora pe cel frecvent, cel creat de utilizarea armelor clasice, care, cum spuneam, odată cu războiului din Ucraina are loc ceva unic în istoria de până acum a omenirii: o coadă reală şi tot mai mare la porţile fabricilor producătoare de armament de tot felul. Principalii lideri ai lumii pare că nu mai au alte preocupări, criza energiei, pandemia sau altele sunt ignorate total. Un fapt aparent banal, dar, în realitate foarte sugestiv pentru tot ceea ce spuneam mai devreme: la EUROSATORY- Salonul Internaţional de Arme- ce a avut loc la Paris Nord Villepinte în iunie, au participat 94 de ţări, el fiind cel mai important târg din lume din domeniul militar.Evident, în acest an, datorită conflictului din Ucraina, manifestarea a căpătat o dimensiune geopolitică specială, fapt dovedit de prezenţa lui francez, Emmanuel Macron, nu doar ca preşedinte al ţării gazdă, ci şi de 227 delegaţii ofciale, între care un premier, 13 miniştri ai Apărării, cinci de Interne, 42 şefi de state majore şi 18 reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale (UE, ONU, NATO). A fost un adevărat „summit internaţional al armelor”. La salon au fost 1.700 de expozanţi din 62 de ţări, 73% dintre ei fiind europeni, 12% americani, iar în ce priveşte China, care, în 2018, a avut 54 expozanţi, acum au fost doar 4.Evident, nu a fost un stand rus, în schimb, Ucraina a avut unul. În fine, au fost reprezentate Coreea de Sud şi Turcia, ţări foarte active când vine vorba de exporturi militare.
„DINAMICA ENTUZIASMANTĂ A COMENZILOR MILITARE”. Vânzările şi comenzile militare sunt uriaşe, la prima vedere ele depăşind încă de la jumătatea anului recordul înregistrat în 2021, dat fiind că, după cum scria, la 24 iulie, publicaţia elveţiană „Neue Zurcher Zeitung Magazin”, „chiar dacă producătorii de arme nu o recunosc decât cu o jumătate de gură, sectorul armamentului consemnează o dinamică entuziasmantă”. „Nimeni nu este încântat de situaţia din Ucraina, dar tebuie să recunoaştem că ea este bună pentru afaceri”, scrie publicaţia din Zurich.Într-un atare context caracterizat de o avalanşă de comenzi în domeniul militar, care au în vedere bombardiere, avioane de vânătoare, rachete, torpile, bombe, drone militare, etc. revista japoneză cu profil economic „Nikkei Asia” se întreba (la 1 septembrie) dacă giganţii producători de armament vor putea onora comenzile? Ea arăta că „de la începutul anului, plouă cu comenzi, iar giganţii americani nu ştiu pe cine să pună pe primul loc.” Ea dădea exemple concrete: în august, Japonia a obţinut aprobarea Departamentului de Stat al SUA pentru a cumpăra 150 de rachete aer-aer, montate pe avioanele de vânătoare F-35, cumpărate tot din America. Firma căreia i s-au plătit cei 293 milioane dolari esteRaytheon Tehnologies.În aceeaşi zi, Singapore a primit permisiunea să cumpere bombe cu ghidaj laser şi diverse alte muniţii din SUA în schimbul a 630 milioane dolari.Patru zile mai înainte fusese aprobată, tot la Washington, cererea Australiei de a cumpăra 80 de rachete aer-sol produse de Lockheed Martin pentru 235 milioane dolari. Coreea de Sud nu a rămas de căruţă, ea oferă 150 milioane dolari pentru 31 de torpile cu care va dota elicopterele MH-60R. Ca să n-o lungim, Agenţia de Cooperare în domeniul Apărării şi Securităţii, organul Pentagonului ce supervizează vânzările în străinătate de material militar, nu şomează în această perioadă.Astfel, în primele şapte luni din 2022, ea a validat 44 de tranzacţii de acelaşi fel, făcând posibilă vânzarea a 35 de avioane de vânătoare Germaniei pentru 8,4 miliarde dolari, cifra în creştere în comparaţie cu 25, 43 şi 40 afaceri validate în aceeaşi perioadă în cei trei ani precedenţi. Există opinia că chiar dacă negocierile pentru atare vânzări durează luni de zile până se încheie, iar această avalanşă de cereri de autorizare de cumpărări nu decurge neapărat din războiul din Ucraina sau din tensiunile datorate crizei din Taiwan,marile întreprinderi americane producătoare de armament recunosc în mod unanim că viitorul se prezintă sub foarte bune auspicii pentru ele, deşi au o mică problemă legată de lanţurile de aprovizionare. Evident, nu cităm aici sarabanda de comenzi militare provenite din ţările NATO, inclusiv din România, şi destinate, evident, tot firmelor din SUA!
REMILITARIZAREA LUMII ÎN MARŞ FORŢAT. Simptomatic pentru acest delir actual al cursei înarmărilor este şi numărul special pe care cunoscuta revistă pariziană „Courrier International” îl consacră acestui subiect, la 31 august. „Arsenalul (nucleaar) al Beijingului ar urma să se dubleze în zece ani”, arată publicaţia britanică „The Observer”, iar riscul nu este doar cel al Armageddonului.„Stocurile tot mai mari de arme tactice sau terestre şi noile rachete hipersonice(care se deplasează cu 6.000 de km/h) agravează riscul unui război nuclear aşa zis limitat”. Ceea ce este sigur este că, de luni de zile, se asistă la o remilitarizare în marş forţat a lumii. În 2022, războiul din Ucraina şi tensiunile privind Taiwanul au accelerat această cursă nebună a înarmărilor, frenezie consemnată fiind una fără limite.De pildă, o sută milirde de euro au fost deblocate în iunie pentru modernizarea Bundeswehrului, o cotitură istorică pentru Germania; în august, Moscova a făcut o comandă de 8 miliarde de euro pentru complexul militaro-industrial rus; la finele lui august, SUA au deblocat alte 3 miliarde dolari pentru a susţine Kievul. Frenezia n-are limite şi se referă la toate tipurile de arme,principalele beneficiare ale acestei avalanşe de comenzi sunt, cum arătam mai sus, firmele americane. Alte consecinţe ale acestei nebune curse a înarmărilor? „Ea hrăneşte şi paranoia regimurilor dictatoriale”, notează amintitul The Observer, denunţând răspicat responsabilitatea americană în această direcţie. La 20 de ani după dezastrul din Irak, „Washingtonul comite aceeaşi eroare cheltuind sume nebuneşti pentru arme de care nu are nevoie”. Sigur, se pot face comentarii cu duiumul, dar esenţialul a fost spus.
Dumitru Constantin
