UNPR curtează primari doljeni şi se laudă cu asta

Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR), partidul de „traseişti” al fugarilor şi extraşilor de la alte partide parlamentare, nu se vede în sondajele de opinie, cu un an înaintea alegerilor locale. Dar asta nu inhibă „liderii locali”, deplin mobilizaţi, mai ales că partidul lor, find un apendice al celui de guvernământ, poate promite verzi şi uscate pe seama bugetului ţării, „averea guvernului”. Singura competenţă a UNPR ni s-a spus că este „interesul naţional”. Pentru a sluji acest deziderat, inşii care alcătuiesc conducerea „la centru” a acestui partid de carton, după ce au dezertat de sub siglele sub care au candidat, la alegerile parlamentare din 2008, înşelând electoratul, şi-au descoperit brusc nesecate resurse de puritate, competenţă şi altruism, deşi interpretează ce li se comandă. Când Gabriel Oprea, Marian Sârbu, Cristian Diaconescu, după ce au fost miniştri din partea social-democraţilor sau Eugen Nicolicea şi Ion Toma, liderii de filială la Mehedinţi şi Olt, au puncte de vedere, omit exact esenţialul, şi anume că reprezintă o malformaţie a democraţiei autohtone fără echivalent identic în ţările civilizate. Tot demersul lor ţine de teritoriul ridicolului, în faţa căruia şi umorul se vestejeşte. O ştire Mediafax de acum două zile anunţa că primari PSD, PNL şi PC, din Dolj, au semnat „o declaraţie comună”, prin care îşi anunţau trecerea în tabăra UNPR, cu perspectiva depunerii candidaturilor din partea acestui partid, la alegerile locale din 2012. O ştire similară se livra, în urmă cu două săptămâni, din judeţul Olt. Sintagma „o declaraţie comună” nu înseamnă nimic, decât eventual o promisiune de adeziune viitoare. Atât şi nimic mai mult. Conform legislaţiei în vigoare, „pierderea prin demisie a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales” conduce de drept la încetarea calităţii de primar, (art. 15, litera g din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali). Această prevedere se regăseşte şi în Legea administraţiei publice locale. Fireşte, nimeni nu poate fi constrâns să facă parte din vreun partid politic. Cei zece primari, nominalizaţi de UNPR, vânaţi, curtaţi sau ademeniţi, convertiţi la „interesul naţional”, s-ar putea de pe acum conforma prevederilor legale. Adică, demisii imediate din partidul căruia aparţin, părăsirea funcţiei de primar, după ce prefectul de Dolj, prin ordin, ia act de încetarea mandatului lor şi eventuale candidaturi la localele viitoare, din partea UNPR. Oricum, nu aşa se construiesc filiale judeţene ale unui partid democratic, nu aşa se convinge electoratul, greu încercat de măsurile de austerirtate, susţinute explicit de UNPR, un pseudo-partid, neconfruntat până acum cu votul popular. UNPR Dolj poate obţine promisiunea unor primari frustaţi, disperaţi de regimul prefernţial al alocării unor fonduri de către actualul guvern, precumpănitor propriei clientele politice. Dar asta nu înseamnă certitudinea jinduită. Într-un partid fără doctrină şi fără credibilitate, anticamera celui de guvernământ, intri şi ieşi la fel de uşor. Nu se ştie cine te urmează. Acţiunea racolării de primari, la Dolj, a UNPR, poate fi un eşec monumental, evident cu nota de plată. Dar asta vine mai târziu. Fiindcă nu are absolut nimic cu exigenţele democraţiei reale, de care ne-am bătut joc în aceşti ani, şi ne complacem în aceeaşi mlaştină. Ne mai dorim şi altceva?