O măsură a G7, pe care o dorea în 2018… Liviu Dragnea!

Luni seara, partenera de viaţă a lui Liviu Dragnea, fost lider al social-democraţilor, ex-preşedinte al Camerei Deputaţilor, tenor politic redutabil, Irina Tănase, a fost invitata lui Răzvan Dumitrescu, realizatorul emisiunii „Subiectiv”. Nu am idee dacă mai apăruse vreodată într-o astfel de ipostază. Fără nici o undă de frivolitate, puţin patetică pe alocuri, oricum destul de îngrijită în exprimare, Irina Tănase, fără a se jelui, a vorbit despre viaţa pe care o trăieşte Liviu Dragnea în detenţie. A făcut şi referiri succinte şi la deznodământul, de acum cunoscut, al ultimei tentative de eliberare condiţionată. „El şi-a dăruit viaţa pentru poporul român”, a spus la un moment dat, lipsită de orice emfază, Irina Tănase. Aserţiunea a sunat oarecum straniu, frizând… fanfaronada. Numai că fără să circumscrie referirea despre multinaţionale, pe care nu o dezvoltase prea mult, la ceea ce s-a stabilit recent la G7 la Londra, Irina Tănase chiar atinsese un punct sensibil al întregii poveşti, la capătul căreia Liviu Dragnea devenise un paria. În decembrie 2018, ex-liderul PSD acuza multinaţionalele care îşi mută profiturile din România în paradisurile fiscale sau în ţările de origine, solicitând ca marile companii să fie taxate la noi în ţară. „E nevoie de un guvern, de o coaliţie, care să le spună băncilor şi multinaţionalelor din România că şi această ţară are dreptul să ceară din profiturile uriaşe pe care le realizează aici, taxele să le plătească tot aici, nu în paradisuri fiscale sau în ţările de origine, fiindcă banii îi fac aici, în România, cu românii”. Firmele deţinute de oamenii de afaceri români, cam puţine în Top 100, declarau margini de profit foarte bune, ceea ce era absolut şocant. Ce a urmat se ştie, ex-liderul social-democrat fiind etichetat ca anti-european, naţionalist, retrograd şi pus –culmea intransigenţei- pe lista neagră a proscrişilor. Demersul menţionat al lui Liviu Dragnea, conjugat cu alte gesturi, construite pe teme de interes naţional, deloc cu motivaţii impure, a generat o pendulare între scrânced umed şi furie răgnită. Liviu Dragnea deranjase prea mult. Dar, deunăzi la summit-ul G7 de la Londra, lovitură cumplită pentru multinaţionale: şi nu doar pentru cele din România. Mai concret, în reuniunea G7, miniştrii de Finanţe au decis ca societăţile multinaţionale să plătească un impozit minim global de 15% în ţările în care operează, dacă vor avea un profit de minim 10%. Peste această valoare se va aplica un impozit de 20%. Măsura are ca scop stoparea practicilor prin care marile companii îşi transferă profiturile în paradisurile fiscale pentru a scăpa de taxele aferente. Paradoxal, „taxa pe lăcomie” pe care Liviu Dragnea îşi dorea să o implementeze era dorită de însuşi Consiliul UE prin Directiva 1164/2016. Despre Liviu Dragea, eseistul Andrei Pleşu, într-o tabletă a sa, inserată în volumul „Pe mâna cui suntem” (Ed. Humanitas, 2018) afirma că „l-aş fi crezut niţel mai şmecher. Mă rog, nimeni nu e perfect”. Sugestiv, nu? Să ne înţelegem: nu discutăm ceea ce i se întâmplă lui Liviu Dragnea momentan în instanţele de judecată unde a ajuns, cum a ajuns. Dar a-l blama în continuare pe unul care dorea ceva pentru ţara sa, dintr-un patriotism, pe cale de a se face ţăndări, şi a-l tămâia pe Cristian Ghinea, ministru pentru Fonduri Europene, ca să dăm un exemplu, rămâne ceva de neînţeles, dacă nu cumva de-a dreptul descumpănitor. Mai nou, Liviu Dragnea are probleme fiindcă a semnat condica la Washington, imediat după succesul electoral al lui Donald Trump. Invitaţia venită din partea unui vicepreşedinte al comitetului pentru organizarea evenimentului, Elliot Broidy ar fi costat nişte bani, nu se ştie din ce surse. Acuzat nu de provincialism politic, Liviu Dragnea are şi alte griji noi, de parcă nu îi ajungeau cele care îl obsedau.