Subsecretarul de stat din Ministerul Sănătăţii, Raed Arafat, a fost scos, ieri, în faţă, cum se spune, pentru a justifica decesele de joi ale pacienţilor din judeţele Constanţa şi Vâlcea, care în opinia sa „nu au legătură cu desfiinţarea spitalelor”. Fiindcă „pacienţii erau cazuri grave şi oricum nu puteau primi asistenţă în spitale de categoria a IV-a, recent desfiinţate”. În afara unei arguţii irelevante, în care a descris timpii de reacţie ai ambulanţelor, Raed Arafat nu a spus mai nimic concret despre cazul de la Bălceşti (Vâlcea), invocând probabilitatea ca transportul cu autoturismul al lui Ion Sandu (41 ani), din comuna Laloşul, să-i fi agravat situaţia. „Va face totuşi o analiză în acest caz”. Cât efort! Numai că scandalul iscat nu a avut în centrul atenţiei activitatea ambulanţelor, urmărite prin GPS – cum s-a afirmat ulterior – ci desfiinţarea inoportună a unor spitale din localităţi mai mici, dotate relativ corespunzător şi deservite de medici specializaţi. În opinia subsecretarului de stat Raed Arafat, de vină sunt morţii – ceea ce îl descalifică moral şi profesional. După ce aveam ca ministru al Sănătăţii pe rătăcitul udemerist Cseke Attila, plantat pe criterii eminamente politice, nu mai era nevoie şi de justificările lui Raed Arafat, ca să realizăm că specialiştii români au plecat, în grupuri compacte, peste hotare. Dacă era ceva de spus, atunci trebuia argumentat că această bazaconie de reformă nu exprimă dispreţul faţă de om, ci contrariul. Ori, ceea ce văd şi trăiesc oamenii, pe la porţile spitalelor ferecate, nu demască altceva decât dispreţul guvernanţilor, atitudinea lor stupefiantă. Închiderea de spitale, reducerea salariilor, şi aruncarea în stradă a bolnavilor, nu se cheamă reformă. Ci semnal de alarmă, cod roşu. Reduse la simple angrenaje financiare, spitalele din România au fost suspuse desfiinţării. Şi scopul scuză mijloacele. Dacă Cseke Attila nu e principalul vinovat de închiderea spitalelor, el rămâne vinovat de maniera catastrofală în care s-a realizat acest lucru. Ministrului Cseke Attila i s-a cerut demisia pentru haosul creat prin desfiinţarea a 67 de spitale, nici unul din zona geografică din care provine. A desfiinţa un spital, care veghează la sănătatea câtorva mii de oameni, invocând faptul că este prost administrat, fără a veni cu o altă soluţie viabilă nu este, nici măcar, o pseudo-strategie, ci o imbecilitate. Recent, Cseke Attila a vorbit despre indicatori de performaţă slabi, despre bolnavi care au necesitat reinternarea şi alte minuni, care nu lipsesc din reţeaua unităţilor sanitare. Sunt neajunsuri care au proliferat. Dar nu desfiinţarea spitalelor era soluţia, ci remedierea deficienţelor semnalate. Preşedintele Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae, consideră că hotărârea ca anumite spitale să fie închise sau reprofilate s-a luat pe considerente financiare. “Nu ştiu dacă cei doi pacienţi de la Constanţa şi de la Vâlcea ar mai fi putut fi salvaţi având în vedere diagnosticul, însă, cu siguranţă, în ambele situaţii se putea interveni cu mai mult profesionalism şi mult mai repede”. Mai clar, dr. Raed Arafat, subsecretar de stat în MS, a vorbit când trebuia să cultive muţenia. Fiindcă, dacă tot s-a hazardat în acest demers, asumându-şi un risc, trebuia să ştie şi ce vrea să spună. Şi a debitat numai prostii.
PS: Joi seara, la Antena 3, a fost prezent şi deputatul de Băileşti, Gelu Vişan, care şi-a dat cu părerea în stilul obişnuit asupra evenimentelor petrecute în timpul zilei. Că a spus numai prostii jenante, nu mai trebuie subliniat, fiindcă deja deputatul Gelu Vişan reprezintă un “brand doljean” al ignoranţei şi demagogiei. Un singur lucru ar trebui să facă, dacă poate: să nu mai spună, în nici o împrejurare, că este din Dolj. Fiindcă a făcut judeţul de râs. Cum nu l-au făcut nici interlopii, care l-au frământat atâta vreme, şi de care nu a fost prea departe.
