„Micul Balaci” şi „Micul Geolgău”, tot mai mici

Talentele locale au fost răsfăţate în Bănie. Zonă prolifică în fotbalişti de rasă, Craiova şi-a promovat copiii de suflet, mizând pe pasiunea, talentul şi ataşamentul acestora. Numai că în ultimii ani pasiunea pentru fotbal s-a transformat într-una pentru bani, talentul a fost inoculat cu forţa chiar şi acolo unde nu prea se regăsea, iar ataşamentul a fost valabil până la o ofertă mai atractivă, de oriunde ar fi venit ea. Mititelu a abordat politica promăvării tinerilor. Nu neapărat dintr-un patriotism local, dar când nu ai bani să mergi la supermarket te mulţumeşti cu ce a răsărit în curte. E şi mai sănătos, mai ales dacă nu-ţi propui ţeluri înalte. Două dintre „trufandale” au fost Andrei Ionescu şi Gângioveanu, alias „Micul Balaci” şi „Micul Geolgău”. Primul a fost poreclit chiar de Mititelu, celălalt asemuit cu pieleşteanul „Gheorghiţă”  prin prisma debutului prematur, fortuit şi forţat în acelaşi timp, la 15 ani şi-un pic, când Ştiinţa încălecase toboganul spre B cu juniorii în teren. La reclama de care au făcut parte, Craiova ar fi trebuit să fie în grupele Ligii, cu ei în rol de Xavi şi Iniesta.

Ionescu şi Gângioveanu nu s-au ratat încă definitiv, însă drumul descendent pe care au intrat pare ireversibil. La 24, respctiv 23 de ani, „micile vedete” au devenit indezirabili oriunde au ajuns. Sintagma „s-au născut talente au murit speranţe” nu este îndeajuns de elocventă pentru ceea ce s-a întâmplat cu ei. Clonele gloriilor Craiovei Maxima au dorit să speculeze mediatizarea excesivă la vârste fragede, înainte de a se preocupa să-şi valorifice bruma de talent. Pretenţii de vedete, potenţial suficient, randament submediocru. Ionescu a marcat un singur gol în Liga I, iar Gângioveanu doar 3. În goana după o celebritate artificială şi contracte supraapreciate, cei doi au uitat de fotbal, încadrându-l la capitolul „munca de jos”. Au mai sclipit doar la naţionala lui Săndoi, pe care au considerat-o rampa ideală de propulsare către un El Dorado tânjit în exces. Când s-a încheiat ciclul generaţiei lor la tineret, ambii au eşuat în anonimat. Au mai speculat ultimele fărâme din capitalul de imagine acumulat, dar nu au mai putut păcăli fotbalul. Testat cândva de academia lui PSV alături de actualul jucător al Barcei, Affelay, Andrei se zbate acum liga a doua belgiană, la Royal Antwerp, iar „Gângio” nu-şi găseşte locul nicăieri în Liga I. Vasluiul, Rapidul şi acum Astra i-au făcut vânt înainte de a-i da o şansă, invocând probleme de natură extrasportivă.  Nici măcar acasă nu mai au unde să se întoarcă pe post de fii rătăcitori. Ionescu şi Gângioveanu, mai au timp să evite itinerariul lui Papa, Sava, Călin, Nica, Vrăjitoarea, Suciu, „Hagi-Luţu” şi alte perle stafidite ale Ştiinţei din ultimele decenii. Cu condiţia să pună fotbalul mai presus de orice, ca pe vremea când cineva s-a găsit să-i compare, fie şi exagerat, cu celebri lor înaintaşi. Fiindcă deocamdată nici măcar la statutul de epigoni nu s-au ridicat.