La plecarea Regelui…

0
485

Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova deplânge moartea Regelui Mihai I, ilustră figură a istoriei naţionale, personalitate tragică a neamului românesc pentru care valorile cele mai importante au fost ţara şi poporul său. De două ori pe tronul României, lăsat moştenire de la Regele Carol I, Regele Mihai I a domnit într-o perioadă grea pentru ţară, culminând cu lovitura de stat de la 23 august 1944, când România iese din alianţa militară cu Germania nazistă, printr-un act politic decisiv care avea să înrâurească favorabil încheierea celei de-a doua conflagraţii mondiale din zbuciumatul secol XX.

Alungat o vreme de regimul comunist criminal, Regele Mihai I a suportat cu bărbăţie neajunsurile exilului (ianuarie 1948- aprilie 1992), alături de familia sa căreia i-a insuflat dragostea faţă de patria pe care nu a părăsit-o spiritual şi sufleteşte, ca unul care reprezintă cu adevărat „depozitarul tradiţiilor şi aspiraţiilor naţionale” (Grigore Gafencu).

Odată revenit în ţară, Regele Mihai I s-a dedicat în totalitate recuperării acelui spirit naţional corupt de propaganda oficială comunistă şi a îndemnat la reconciliere şi dialog pentru ca ţara să nu fie cuprinsă de lehamite, resentiment şi dezgust în urma unor politici de învrăjbire, egoiste, nepăsătoare la problemele oamenilor. Discursul său din Parlamentul României, din 25 octombrie 2011, a rămas în analelele istoriografiei româneşti, plin de simţire patriotică, profund atent la ceea ce este esenţial pentru o ţară care-şi respectă trecutul, înaintaşii şi priveşte cu încredere în viitor:

„Politica poate însă aduce prejudicii cetăţeanului, dacă este aplicată în dispreţul eticii, personalizând puterea şi nesocotind rostul primordial al instituţiilor Statului… Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra fiinţei naţiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet şi definitiv de năravurile trecutului”.

Viaţa şi misiunea sa istorică a fost una de slujire a intereselor vitale ale unui popor cu care s-a identificat în nuanţele imperceptibile ale unei iubiri care trece dincolo de vremelnicia epocii: „Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”.

Despărţirea de Regele nostru reprezintă un moment greu, prin care însă românii pot conştientiza pierderea suferită şi se pot transforma, în căutarea unui sens mai înalt cu care sunt datori în existenţă.

Dumnezeu să vă aibă în pază, Majestate!

Echipa Teatrului Naţional „Marin Sorescu”