După primul calup de meciuri la naţionala mare, Mirel Rădoi dă senzaţia că poate repeta ce a reuşit la U21. Cu el selecţioner, România are determinare, entuziasm, dar mai ales un joc şi o mentalitate cu nimic inferioare marilor echipe. Seamănă cu o naţională cu personalitate, care se poate califica la turneele finale. Începutul este pozitiv, dar continuarea este cea mai importantă, fiindcă peste o lună va fi barajul cu Islanda. Liga Naţiunilor este o competiţie care îţi oferă şanse, dar play-off-ul este calea spre turneul final pe care-l găzduim şi noi. Naţionala lui Rădoi nu pare să aibă complexe, nu ne mai vine să revenim la discursul: “nu avem jucători, nu avem cu cine, domne, uitaţi-vă unde joacă ai lor şi unde joacă ai noştri”. Austria, deşi fără Alaba, Arnautovic sau Laimer, a avut 9 titulari din Bundesliga, însă, pe teren, ai noştri n-au avut inhibiţii, fiindcă pe carnetul lor scrie Craiova, CFR, FCSB, Astra, Viitorul, Maribor sau Ludogorets. Tricolorii n-au “ciupit” victoria la Klangenfurt, şi-au revendicat-o pe tot parcursul meciului, iar acesta pare cel mai mare câştig.
Tricolorii, post cu post
Tătăruşanu nu este deloc într-un moment bun, nu arată nici măcar ca o rezervă la o semifinalistă de Champions League, cum a fost Lyon. Pe dreapta nu avem variante, în continuare, probabil îl vom recupera pe Manea, care a fost cumpărat definitiv de CFR, dar abia zilele trecute. S-a improvizat tot din Gruia, cu Burcă, OK defensiv, dar în atac nu aduce nimic. Şi Dan Petrescu l-a folosit în acea poziţie la meciuri importante, inclusiv la unele europene sau la cel decisiv din Bănie. Stoperii nu par mai siguri ca în trecut, mai ales când se pune presiune pe ei, plusul lor a venit la fazele fixe din careul advers, aşa cum a fost şi la Klagenfurt. Cei 4 fundaşi centrali folosiţi (cei doi titulari, plus Nedelcearu, intrat, şi Burcă, retras o dată cu schimbarea sistemului de joc, pe final) n-au dat prea mare încredere, dar nici n-au gafat.
Bancu este luat în colimator de toţi comentatorii, de toţi “specialiştii”, dar toţi selecţionerii din ultimii ani îl folosesc titular. Pe faza de atac este omniprezent, pe apărare mai are carenţe, ca şi la club, dar nici Florinel Coman nu a coborât să-l sprijine, mai mult ajutor a primit, surprinzător, de la Alibec. Vom vedea dacă Rădoi va merge pe mâna căpitanului Ştiinţei şi când va avea la îndemână soluţia Camora.
La mijloc a apărut Creţu, pe postul pe care Rădoi probabil că-l aştepta pe Tudor Băluţă, dar acesta n-a mai jucat cam de când actualul selecţioner îl antrena la U21. Creţu n-a debutat rău, a părut util, curajos, dar el trebuia să fie lângă austriacul care a egalat la 1. Stanciu a fost mai discret, dar a muncit mai mult, s-a implicat în ambele faze cu brio. Maxim a părut că falsează în prima parte, dar treptat a interpretat partitura unui decar. Şumudică l-a recâştigat pentru fotbal, Rădoi l-a recâştigat pentru naţională. Execuţia prin care a făcut 3-1 am mai văzut-o când se impunea lejer la Pandurii. Oricum, e o lecţie pentru Cicâldău şi Nistor, care sunt în declin şi nu au mai primit credit de la Rădoi şi pentru meciul cu Austria.
Deac s-a accidentat şi n-a rezistat prea mult în duetul din dreapta cu colegul de la club, Burcă. Iancu n-a fost utilizat pe postul său, nu se descurcă în rolul de mijlocaş de bandă, s-a chinuit permanent. Chiar dacă el a avut acel şut în bară, din lovitură liberă, Rădoi nu a părut să-i “ghicească” rolul golgheterului Ligii I din sezonul trecut. Coman e ca şi colegul de linie, Bancu, consistent pe atac, dar nu prea calcă în jumătatea proprie. Assist la primul gol pentru fecesebist, dar şi alte acţiuni bune. Pe Alibec, Rădoi l-a adus la nivelul etalat cu Şumudică, dar l-a convins să se şi apere. Puşcaş a avut o şansă de gol, a mai ţinut de minge pe final, dar a devenit soluţia de back-up, fiindcă e greu de crezut că Rădoi va mai folosi 2 vârfuri, ca în meciul cu Irlanda de Nord.
Austria – România 2-3
Au marcat: Baumgartner ’17, Onisiwo ‘81 / Alibec ‘3, Dr. Grigore ’51, Maxim ’69.
Austria: Schlager – Lainer, Posch, Hinteregger, Ulmer – Grillitsch (Monschein ’83), Baumgartlinger (Onisiwo ’59) – Sabitzer, Schlager, Baumgartner– Gregoritsch (Grbic ’74). Selecţioner: Franco Foda.
România: Tătăruşanu – Burcă, Chiricheş-cpt. (Nedelcearu ’74), Dr. Grigore, Bancu – A. Creţu, Maxim, Stanciu – Fl. Coman, Alibec (Puşcaş ’68), Deac ( Iancu ’40). Selecţioner: Mirel Rădoi.
