Adunarea populară, de duminică, de la Casa de Cultură din Dăbuleni, a avut deplină audinţă, dar şi rostul ei, în sensul că s-au discutat, cu patos pe alocuri, probleme stringente ale localităţii, nu puţine derivate din stadiul îndeplinirii unor promisiuni electorale. Aurel Băjenaru, primarul localităţii, crede că a stăpânit discuţiile, tumultoase pe alocuri, deşi niciodată nu e simplu un asemenea rol. Într-un cadru democratic, bineînţeles. Dacă problemele de pură administraţie publică rămân, imperativ, circumscrise legislaţiei în vigoare şi fondurilor europene absorbite, cele privind, de pildă, mai buna valorificare a principalei bogăţii a acestei veri – pepenii verzi şi galbeni – prin creşterea numărului membrilor asociaţiei de producători „Casa pepenilor”, au mai primit un termen. Adică s-au prorogat, reticenţa fiind mai resimţită decât consensul. Și este, poate, firesc. Dincolo de argumentele „pro” şi „contra”, care pot fi invocate, o soluţie la îndemna primarului Aurel Băjenaru, legat de oamenii locului, dar fără alte competenţe în această chestiune, rămâne ca producătorii din Dăbuleni să se convingă singuri de modul de organizare al semenilor lor din comuna franceză Vaugneray, departamentul Rohne, arondismentul Lyon, cu care sunt înfrăţiţi. Din toate punctele de vedere, modul de organizare al producătorilor francezi este un model de urmat. Și ceea ce sugerăm noi, poate fi verificat. Există derive şi la nivelul cooperativelor agricole din Franţa. Dar acolo, Coordonarea Rurală, care cuprinde mai multe sindicate, doreşte un plan Marshall, pentru agricultură – şi este vorba de miliarde de euro, destinate modernizării, promise de preşedintele Emmanuel Macron. Ca să dăm un exemplu, repetăm: în acest teritoriu, al oricărei discuţii, francezii sunt mult înainte. Și ei, care se pretind pionierii marii distribuţii, prin firmele –gigant Leclerc, Carrefour, Auchan, Intermarche, Sisteme U, caută alte soluţii pentru ieşirea din criză, cauzată de saturarea pieţelor de desfacere. Neluând în seamă ceea ce s-a putut vedea la Vaugneray, de cei care s-au deplasat acolo, şi rămânând încremeniţi în ceea ce se practică în prezent este, până la urmă, opţiunea vestiţilor producători de pepeni şi lubeniţe din Dăbuleni. Rentabilitate şi producţie bio, acestea sunt posibile coordonate ale anului viitor. Faptul că reprezintă deja un brand al Doljului generează şi empatia de circumstanţă. Atât şi nimic mai mult.
