Ştirea sună cam aşa: „Câteva sute de protestatari s-au adunat, la un miting neautorizat, în Piaţa Victoriei, pentru a cere demisia lui Victor Ponta. Din câte se pare, protestul a fost organizat de simpatizanţii PMP. S-au înregistrat incidente, întrucât protestatarii au pătruns prin cordonul de jandarmi şi au încercat să blocheze circulaţia în zonă”. Televiziunile de ştiri au oferit imagini de la mitingul pomenit. Să ne lămurim: scena politică este tensionată la maximum şi atmosfera, în genere, este neliniştitoare. PMP este, din câte ştim, apropiat lui Traian Băsescu, de când a descălecat de pe leul de la Cotroceni şi vrea să interpreteze rolul „omului-orchestră”. Explicaţia fostului preşedinte, de dată recentă, era „lipsa opoziţiei”, aşa că domnia sa dă semnalul. Dacă ar fi fost ales preşedinte în ziua de 16 noiembrie, anul trecut, spunea Traian Băsescu, Victor Ponta nu mai era premier. A mai promis şi când era preşedinte că nu îl va desemna niciodată pe Victor Ponta să facă guvernul şi l-a desemnat. Probă de consecvenţă. Asta între altele. Să revenim: liderul PMP era, până nu demult, Elena Udrea. Acum puţin ocupată, la domiciliu. PMP nu a fost însă părăsit de curaj. Are cu nemiluita. Dar nu de curaj este vorba, ci de tupeu. Când prisoseşte, face rău. Ridicatul vocii nu ţine. Liderii săi mai riscă să facă şi laringită ciorovăindu-se cu jandarmii. L-am zărit pe domnul Dorel Constantin Onaca, uşor de recunoscut, ex-consilier prezidenţial pe ultima turnantă. Se spune că ar deţine un doctorat în Drept, ceea ce sună zglobiu. Asta ar presupune că are habar de condiţiile presupuse de lege privind organizarea unui miting. Exagerările induc îndoieli de tot felul, în rândul celor care privesc. Despre doamna Elena Udrea s-a spus că reprezintă partea sumbră a moştenirii Traian Băsescu. Şi, la alegerile prezidenţiale, la care a candidat din partea PMP, beneficiind de toată susţinerea mărturisită a lui Traian Băsescu, nu a făcut priză la alegători, părăsind competiţia din primul tur. Vuvuzelitul belicos nu a ajutat-o. Adică nu a ajuns să se regăsească în compania duşmanului politic Victor Ponta. A trecut ceva timp de atunci. Elena Udrea susţine acum că este inocentă. Duşmanul ei politic de moarte susţine acelaşi lucru. La acuzaţiile DNA. Şi atunci unde este logica? Cum adică, militanţii sau simpatizanţii PMP, cu respect deplin pentru Elena Udrea, solicită imperativ, dintr-un irepresibil impuls moral, demisia lui Victor Ponta. Când şi unul, şi celălalt se dau loviţi de statul de drept zidit de Traian Băsescu. Unii credeau că, dincolo de unele dezacorduri ce pot fi şterse cu buretele, în mod credibil şi onorabil, lucrurile sunt mai complicate decât se arată. Împărţiţi în tabere, în funcţie de votul de la prezidenţiale, asistăm la un spectacol descumpănitor, fără câştig pentru o tabără sau cealaltă, fiindcă, de fapt, „pacientul” este România. Unul ceva mai important decât orice altceva. „Le Figaro”, în numărul său de ieri, ne arată cum suntem priviți, în articolul „Le Roumanie en guerre contre corruption”, sub semnătura lui Tanguy Berthmet, în care se vorbește atât de „căderea fostei stele a politicii românești, acest avocat de 42 de ani, primul șef de Guvern în exercițiu din UE pus sub urmărire”, cât și despre Elena Udrea.