Nu a fost o mare încântare să constatăm, imediat după alegerile parlamentare din decembrie anul trecut, că victoria social-democraţilor doljeni a fost una categorică, dincolo de orice echivoc. Anunţată într-un fel, atât de sondajele de opinie premergătoare, cât mai ales de rezultatele alegerilor locale. De ce liberalii, în noul lor „format”, după marea unificare a dreptei, n-au reuşit un rezultat mai bun, nici liderii lor din teritoriu nu au explicaţii plauzibile şi se poate discuta la nesfârşit, dar inutil, pe această temă. Mai ales că nu le lipsesc, dar nici nu le prisosesc politicienii, pe care se poate conta, în orice împrejurare. Dar nu despre aşa ceva ne-am propus să deschidem discuţie. Care, deocamdată, nici nu face bine, convalescenţa prelungindu-se, după câte se pare. Să revenim însă la consecinţele victoriei social-democraţilor în alegerile parlamentare, care au propulsat în „top 10” organizaţia de la Dolj. Aşteptările sunt de bună seamă mari. Pe măsura făgăduinţelor. Şi asta se cunoaşte în strada „M. Kogălniceanu”. Oricât ar părea de bizar, tenorii PSD Dolj fac, precumpănitor, cu câteva excepţii, vocalize în surdină. Şi nu din cauza aerului rece. Adică nu prea se aud. Deşi se mai văd. Dar una e mobilitatea şi alta e profunzimea. Răzbat, în schimb, în spaţiul public, revendicări din partea ALDE Dolj, care doreşte nici mai mult nici mai puţin, postul de prefect. De reprezentant al guvernului în teritoriu. De şef al serviciilor deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea guvernului, organizate la nivelul unităţilor administrativ teritoriale. ALDE Dolj doreşte, ceea ce am menţionat, probabil în virtutea susţinerii depline, în campania electorală din partea… PSD Dolj. Şi amnezia nu e bună, chiar dacă unii încearcă marea cu degetul. Să mai spunem ceva: funcţia de prefect, într-un judeţ, în pofida statutului ei, momentan, destul de neclar, este expresia puterii. Adică a partidului aflat la guvernare. Prefectul şi subprefectul fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici, ceea ce e o prostie rotundă şi rece. Din motive pe care nu le mai dezvoltăm. Cea mai vizibilă prerogativă a prefectului rămâne cea de preşedinte a Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă. Nu facem referiri, aparte, la resursa umană a ALDE Dolj – probabil rezonabilă – chiar dacă doar la „centru” discursul lui Călin Popescu Tăriceanu poate fi auzit frecvent. Pentru a nu ne lungi cu vorba, ALDE Dolj nu poate moralmente pretinde postul de prefect şi chiar de subprefect – deşi s-ar putea discuta în acest caz –, fiind vorba de un judeţ în care, cum spuneam, social-democraţii au câştigat alegerile en-fanfare. Că înţelegerile politice – nelipsite de-a lungul anilor –, prezente şi la alţii, pot conduce la consensuri fertile, asta este de aşteptat, la nivelul deconcentratelor. Fiindcă unii au vocaţia administrativă, iar alţii au PR. Oricâte jocuri de culise, deloc igienice, s-ar face, social-democraţii doljeni nu pot ceda postul de prefect şi chiar de subprefect, decât cu preţul unei decredibilizări costisitoare. Să ne înţelegem: nu se moare de grija PSD Dolj, dar dacă au câştigat alegerile, şi au dat o „mână de ajutor” ALDE Dolj, pentru realizarea pragului de accedere în Parlament, orice altă concesie, necumpănită îndelung, poate avea efecte perverse. Unitatea nu înseamnă… uniformitate, că tot e en-vogue rostirea preşedintelui francez Francois Hollande, de care ne doare capul.
