8 MARTIE – ZIUA INTERNAŢIONALĂ A FEMEII

0
216

Străveche în tradiţia unor popoare, asociată cu primele semne ale primăverii ca simbol al trecerii spre lumină, Ziua de 8 Martie a devenit sărbătoare oficială în lume abia începând din 1975, când a fost adoptată de ONU. N-au lipsit, în epoca modernă, nici bătăliile unor organizaţii sindicale (de peste Ocean şi din Europa) pentru emanciparea femeilor, dar care, în unele părţi, sub impactul conflictelor de natură ideologică, au condus la confiscarea sărbătorii de către regimuri totalitare, în special cele comuniste.

Copil, într-un sat oltenesc, îmi amintesc cum, în esenţă, 8 Martie se reducea la omagierea mamelor, cu simplitatea unui buchet de ghiocei ori de tămâioare pe care, cu sârguinţa timidă a vârstei, le culegeam de prin tufişurile de mărăcini. Altminteri, totul intra în firescul unui cotidian încărcat de multele pregătiri ale lucrărilor primăvăratice.

În ultimii ani, sub emblema unui calendar oficializat, 8 Martie e mai curând prilej şi pretext de adunări colective, cu ieşiri în localuri, din iniţiative patronale ori familiale, nelipsind gesturi particulare, precum cele ale florilor înmânate aleatoriu pe străzi de către lucrători ai instituţiilor administrative.

S-au evaporat parcă prin negura istoriei cauzele unei dârze şi aprige lupte pentru drepturile femeii: câştigate în mare măsură, ele sunt încă de o stringentă actualitate în multe locuri de pe Planetă, din societăţi africane cu resorturi primitiviste ca şi sub regimul absurd radicalizat al unui islam scos, cum se spune, din natura sa originară.

Nu lipsesc mai nou nici aiuritoare provocări cu care noi reglementări pe alocuri impuse sub impulsul unor presiuni homeofone în curs chiar în inima Europei, dincolo de care însăşi condiţia tradiţională a familiei şi a femeii îşi menţin cu dificultate natura multiseculară.

În rest, mijirile solare din aceste zile vestind, clamoros, Primăvara, ne acompaniază, cu discreţie şi decenţă, în omagiul perpetuu pe care-l datorăm Femeii, în ipostazele sale cele mai fireşti.

Căci, în ciuda oricăror oprelişti, cu inimile deschise şi spiritele libere reuşim, ca de atâtea ori, să ne regăsim, sub faldurile Sărbătorii, în descendenţa unei recunoştinţe faţă de mame, iubite, surori, colege şi companioane, pe care nimic n-o poate compromite.