Când ingratitudinea ne salută printr-un zâmbet suav!

0
511

Ştiu şi eu cât de naivă, ca să nu zic ridicolă, poate fi, în nu puţine împrejurări, utopia cordialităţii sau a gratitudinii. Şi ce sens are să invoci cordialitatea sau gratitudinea, când alte mijloace par mult mai eficace. De pildă deviza „înjur, deci exist”. Cu toate acestea, nu cred că ura din senin poate întuneca inteligenţa. Dar, s-ar putea să greşesc. Cazul la care am să mă refer este unul „de duzină” şi n-ar merita mare atenţie, dacă n-ar fi sugestiv în multe alte privinţe. Domnul Petrişor Albu, în prezent reîncadrat ca inspector la SC Municipal Craiova, a trecut cu nişte ani în urmă, ca jurnalist de sport şi pe la Cuvântul Libertăţii, de unde a ajuns „purtător de cuvânt” sau cam aşa ceva la departamentul de imagine al Primăriei Craiova, pe mandatul Liei Olguţa Vasilescu. După un timp a aterizat, prin transfer desigur, începând cu 1 aprilie 2021, la SC Municipal Craiova, într-o funcţie de decizie. Nu discut competenţele sale în managementul sportiv, ceea ce a săvârşit ulterior pe acolo, pun în discuţie doar faptul că plantarea sa, într-o funcţie bine sau poftim mulţumitor retribuită, s-a datorat, în exclusivitate actualului primar al Craiovei. Pe cine persilfează acum, din patimi şi interese conjuncturale, prin ceea ce regizează în „podcastul oltenesc” pe care îl administrează, cu invitaţi –declaraţi adversari ai primarului- aţi ghicit: chiar pe primarul Craiovei. Nimic nou. Şi ingratitudinea se dezvoltă pe bază de continuitate. De regulă, nu pot să polemizez cu oricine, despre orice şi oricum. Mai degrabă „tranşeea” de luptă rămâne tristeţea irepresibilă. Numai că ideea „lălăită”, conform căreia „lucrurile stau pe loc în Craiova”, îmbrăţişată cu voluptate de Petrişor Albu, altă dată mai atent la vorbe, nu poate fi surmontată cu imperturbabilă detaşare şi un surâs indecent. Şi Petrişor Albu şi invitata sa, Emilia Neagu, am înţeles agent consultant expert în imobiliare (cu propriile ei interese private), dialogau ca la piaţă, la limita suficienţei, ca exprimare, printre ruine de idei, în virtutea faptului că oricine are dreptul să se pronunţe în orice domeniu doreşte. Chiar de administraţie publică locală. Aşa este, dar cu o condiţie: să fie în cunoştinţă de cauză şi să aibă un minim de moralitate. Cum îmi lipseşte virtutea de a rămâne senin, când este escaladată graniţa dintre reproş şi insinuare, am un punct de vedere, mai diferit. Ca de pildă, o instituţie nu se conduce „cu mână forte”, cum s-a spus, ci după legislaţia în vigoare. Cu alte cuvinte, nu e vorba „nici de voinţă, nici de putinţă”, cum „elevat” s-a exprimat Petrişor Albu, trădând un deficit supărător de caracter. Craiova, în momentul de faţă, după Târgul de Crăciun –ultima ediţie-, ca imagine publică, la nivel naţional, se află într-un moment fast, niciodată atins. Nu înşir aici toate celelalte împliniri, unele dintre acestea fiind amintite de primarul Craiovei, în interviul acordat marţi seara celor de la Digi 24. Recunoaşterea unor realităţi este o chestiune de bun simţ şi a celor care salută demersurile primarului în mandat şi a celor care nu se entuziasmează de părăsirea, după mulţi ani, cu destulă strădanie, a unei zone gri. Şi dacă somnul raţiunii naşte monştri, somnul dialogului naşte dogme. Iar dogmele sfârşesc totdeauna prin a înăbuşi ceea ce pretind că sacralizează. Şi Petrişor Albu şi invitata sa, şi aceasta destul de dezordonată în exprimare, au mizat nu pe comunicare, ci pe excomunicare, secretând un dogmatism pe care pretindeau că îl combat. Au substituit dialogul cu sentinţa şi argumentele cu noaptea. Şi doar atât, în final, fiindcă nu merită lungit comentariul: Petrişor Albu nu muşti mâna celui care te-a ajutat în viaţă, lătrând ca prostul la lună. Sentimentul e jenant, dacă nu dezonorant.