Inna Bogoslovska este unul dintre cei trei deputaţi ai Partidului Regiunilor, condus de Viktor Ianukovici, care s-au raliat opoziţiei la tentativa acesteia de a doborâ, în Parlament (Rada) Guvernul prin moţiunea de cenzură din 3 decembrie a.c.. Motivul ? Utilizarea unei forţe disproporţionate împotriva manifestanţilor din Piaţa Independenţei din Kiev. Orice tentativă a puterii de a căuta reconcilierea a devenit din acel moment greu de acceptat. Violenţele au fost o premieră în Ucraina şi puterea, susţine Inna Bogoslovska (fostă candidată la alegerile prezidenţiale – 0,41% din voturi) într-un interviu pentru „Le Monde”, a acţionat în maniera FSB-ului rus (serviciul federal de securitate al Rusiei). Refuzul ofertei de asociere la UE fusese de mult pregătit. În trei ani, preşedintele Viktor Ianukovici n-a avut vreo reuniune cu partidul său pe această temă. A reuşit, în schimb, să convingă cu abilitate şi cei mai ostili lideri europeni că negocierile cu Rusia erau dezechilibrate şi nesigure. Din motive electorale, promisese, drept prioritate, integrarea europeană. După alegerea sa ca preşedinte, în 2010, şi-a dat seama că ar putea opţiune un al doilea mandat, în 2015, prin susţinerea regiunilor din vest şi centru, dacă opţiunea pentru Ue rămânea viabilă. Deşi, chiar în oraşele orientale, Harkov de pildă, opţiunea populaţiei pentru integrarea în Ue este de 60-70%. Nimic nu este neclar pentru Inna Bogoslovska. Vladimir Putin a obţinut deznodământul cunoscut în cursul unei singure întâlniri tete-a-tete (în 9 noiembrie, la Moscova) cu Ianukovici. Rusia dispune de puternice relaţii în Ucraina. Cu doar câteva zile înainte de summitul de la Vilnius se ştia că preşedintele ucrainean nu va semna acordul de asociere. Deloc paradoxal, Andrei Kliuev, secretarul general al Consiliului de Securitate Naţională, a fost unul dintre negociatorii cu UE. El este unul dintre apropiaţii lui Viktor Ianukovici şi se spune, în acelaşi timp, unul dintre partenerii de afaceri. De asemenea, este şi principalul promotor al intereselor economice ruseşti în Ucraina. Lângă actualul preşedinte s-a mai aflat şi Viktor Medvetciuc, fost şef al Administraţiei prezidenţiale pe mandatul lui Kucima. Rusia şi-a demonstrat capacitatea în faţa unui eventual „da” prin blocarea importurilor ucrainene. În doar câteva luni, acest război comercial putea costa Ucraina pierderea a 15.000 de locuri de muncă. Oligarhii sunt împărţiţi în chestiunea integrării europene. De pildă, câţiva dintre ei, precum Rinat Akhmetov s-a opus semnării unui Acord de asociere la Vilnius. Acum toată lumea este în aşteptare. Tabăra pro-UE, care este şi apropiată Rusiei, se teme de o reacţie a Moscovei. Ei ar vrea să menţină cât mai mult timp posibil Ucraina în poziţie de neutralitate. Stabilitatea şi status-quo ar putea dura pânla viitoarele alegeri. Nu trebuie uitat că fiecare oligarh are un număr de membri în solda sa şi fenomenul există şi în tabăra opoziţiei. Liderii acesteia ar dori răsturnarea guvernului, fără a avea pârghiile necesare şi fără o pregătire prealabilă. Oamenii de pe străzi îşi exprimă furia împotriva violenţelor şi afirmă că ar dori să trăiască în conformitate cu standardele europene. Ceea ce se poate spune este că Ianukovici şi-a diminuat sensibil şansele pentru alegerile din 2015. Ca şi la „revoluţia portocalie” din 2004, Kievul a dat tonul mobilizării. Dacă semnalul va fi receptat şi în estul şi sudul ţării rămâne de văzut.
