Prof.univ.dr Ion Turculeanu : „Nu există ONOARE în politica românească”

Prof.univ.dr Ion Turculeanu a atras de mai multe ori atenţia, prin declaraţiile publice ale domniei sale şi prin interviurile acordate cotidianului nostru, vizavi de starea de mulţumire a cetăţeanului simplu, plătitor de taxe şi impozite, faţă de aroganţa şi nepăsarea omului politic. Astăzi, când oamenii sunt în stradă, când oamenii strigă „Corupţia ucide !”, am stat de vorbă cu avocatul Ion Turculeanu, un susținător al tinerilor şi al idealurilor acestora,  chiar despre aceste mişcări de stradă, dar şi despre motivele declaşării lor.

       Evenimentele din ultima perioadă, care au culminat recent cu aceste proteste  sunt ele o surpriză ?! I-a luat strada prin surprindere pe conducătorii noştri?! Cum vedeţi această mişcare ?! Am văzut tineri, familii chiar, cu copii, am văzut şi pensionari. Ce concluzie să tragem ?! 

          Cred că era de aşteptat asemenea reacţie şi tragedia care s-a produs nu a fost decât prilejul pentru ca oamenii să se exprime. Spun de foarte mult timp, că România, în anul 2015 este aproape, dacă nu cumva egală cu Italia, de la începutul Operaţiunii „Mani Pulite”. Corupţia este prezentă peste tot, o lipsă totală de încredere în instituţiile statului, în puterile lui. Nimeni nu are încredere, consideră că în ţara asta se poate aranja tot, de la un examen, până la un job, până la un post de parlamentar, adică, totul se poate cumpăra şi totul se poate vinde, şi asta din cauza celor care de 25 de ani guvernează această ţară. Nu este mai puţin adevărat, că situaţia a fost acoperită, atât de mass-media, cât şi de puterea judecătoarească, care a intervenit  în ultimul timp în mod eficient.

          A scris presa străină despre aceste proteste, am apărut peste tot. Şi acolo au avut loc astfel de mişcări, au apărut chiar şi partide…

           Aşa este. Să nu uităm că Europa a fost zguduită de astfel de mişcări care nu au fost însă determinate de nivelul unei astfel de tragedii, care a avut loc în urmă cu o săptămână la acel club din Bucureşti. Şi mă gândesc la Operaţiunea „Ocupaţi Strada”, care a fost începută în Europa şi nicidecum pe Wall Street, în New York, pentru că acum câţiva ani de zile când mă aflam în Valencia, am participat la un astfel de miting, al indignaţiilor spanioli, în urma cărora a luat fiinţă şi o mişcare politică, care există şi astăzi. Dar cei  de atunci, indignaţii de atunci, noi priveam doar la televizor, au constat că de fapt sistemul, partidele politice şi statul au devenit ineficiente şi că cetăţeanul nu mai primeşte contravaloarea impozitelor pe care le plăteşte către stat : un loc de muncă, prin grija guvernului, siguranţa cetăţeanului, a familiei. Atunci au apărut aceste mişcări care au început să-şi pună întrebarea, „atunci la ce ne mai trebuiesc guvernele ?!”; „de ce sunt bune partidele ?!”; „cu ce ajută statul, dacă el nu ne oferă siguranţă ?!”.

„Societatea noastră este bolnavă”

        Suntem atât de „bolnavi”, chiar nu se mai poate face nimic ? Sunteţi un apreciat profesor universitar, aţi avut mereu tineri în jurul dumneavostră. Ce vă spun studenţii ?!

        Societatea noastră este bolnavă şi este bolnavă foarte grav, aproape că aş putea spune iremediabil şi nu ştiu care să fie soluţia. Noi suntem cei, care din păcate,  în loc să reacţionăm, ne complacem şi preferăm să devenim complici. Aud mereu replica : „dar ce pot eu să fac ?!”, poţi să faci, desigur, foarte multe, dar puterile, prin instituţii puteau să facă foarte multe, prin instituţiile statului, care sunt înfiinţate tocmai să protejeze cetăţeanul. La noi instituţiile statului sunt făcute să-l domine pe cetăţean. Eu am o relaţie foarte bună cu studenţii mei, socializez cu ei, pentru că eu îi trateaz ca pe oameni maturi, oameni care pot să spună ceva, chiar pe fondul lipsei de experienţă, ori instinctul şi tinerețea te duce mai bine decât trecerea anilor.

        Un semnal dat de tineri. Ei sunt cei mai mulţi acum în stradă. Ei susţin că nu mai vor corupţie. A  apărut chiar şi un slogan, „corupţia ucide !”.

       Sigur că este un semnal pentru tineri şi ei reprezintă viitorul. Actualele structuri ale statului nu oferă mari posibilităţi acestor tineri, absolvenţilor de studii superioare, foarte mulţi tineri termină facultatea şi a doua zi devin şomeri. Nu se crează locuri de muncă, pentru că nu se sprijină sectorul privat. Constat cu mare tristeţe că în această ţară, privaţii sunt văzuţi precum duşmanii de clasă. Ne-am întors în anii 1950, toată lumea îi arată cu degetul pe patroni. Repet, toată lumea îi arată cu degetul pe patroni. Cum să lucrezi la patroni ?! Toată lumea vrea să muncească la stat. Deşi în firmele private, în cele serioase, se plăteşte mai bine ca la stat, dar acolo se munceşte, se cere responsabilitate. La stat poţi să mai stai… să treacă ziua să nu faci nimic sau… să faci prost. Pentru că serviciile statului sunt mai proaste decât ale privatului. Şi vă dau un exemplu, în domeniul sanitar. Este evident că firmele private au o calitate mai bună a serviciilor decât în sistemul public, dar statul nu intervine, avem exemplu spitalelor de stat, care nu au autorizaţii de funcţionare şi sunt adevărate focare de infecţie.Şi normal că tinerii ies în stradă şi întreabă precum indignaţii din marile capitale europene.

Partidele sunt structuri care apără doar interese proprii

       Dar de ce partidele politice, după 25 de ani de democraţie, nu sunt convinse că aceste mişcări sunt provocate pe fond de nemulţumire, că sunt chiar iniţiate de tinerii nemulţumiţi şi le privesc ca pe ceva comandat, ordonat din umbră, de cineva anume…

     Eu cred că partidele politice sunt nişte structuri care reprezintă doar interesele celor care fac parte din acestea. Cine s-a înscris în aceste partide?! Păi să analizăm Parlamentul… Este format din oameni care şi-au cumpărat posturile, pe majoritatea nu i-a recomandat nimic, şi-au cumpărat posturile, după care şi-au continuat afacerile, sub această acoperire de parlamentar. O funcţie de acest gen, te scuteşte de anumite neplăceri… Ei trebuie să înţeleagă că dacă te duci şi faci politică, o faci pentru toţi, pentru că poporul este ca şi familia ta de acasă, adică, trebuie să ai grijă de toţi. Păi dacă nu faci toate aceste lucruri cu bună credinţă şi cu responsabilitate, normal că va veni cineva să te întrebe, „de ce te-ai băgat dacă nu te pricepi, doar ca să te ajuţi pe tine ?!”. Aţi văzut pe cineva că a plecat din politică pentru că nu a reuşit să facă ceva ?!

          Dar chiar doream să vă întreb, de ce la noi nu se dau demisii de onoare ?! Ce înseamnă când îţi dai demisia. Ce îţi asumi de fapt ?!

Pentru că nu există ONOARE în viaţa politică. Nu există ONOARE şi nu există DEMINITATE. Cei care sunt formatori de opinie au ajuns ceea ce au ajuns prin lipsă de onoare, au ajuns prin şantaj, prin mutări de la un partid în altul, cu dosare cu tot…Atunci, despre ce demnitate vorbim ?! Ştiţi îmi aduc aminte când într-o celebră operă în faţa dorinţei de parvenire a unui tânăr, un aristocrat bătrân îi spune „tinere, eu îţi înţeleg nefericirea, dar demnitatea dumitale, unde este ?!”. Cam aşa se pune problema şi la noi. Majoritatea oamenilor politici nu au această demnitate. Îţi dai demisia nu numai pentru faptul tău personal, când eşti într-o anumită funcţie răspunzi şi pentru ceea ce se întâmplă sub tine, chiar şi fără voia ta, înseamnă că tu nu ai gestionat cum trebuie, nu ai o echipă bună. Se poate ca unul din echipa ta să greşească, atunci tu eşti primul care răspunzi.

„Ţara are nevoie de oameni care să fie în mijlocul lor”

A fost un subiect, de fapt mai este, al coloanelor oficiale, am văzut că deranjează rău opinia publică…

Acestor oameni le este ruşine să se întâlnească cu alegătorii şi preferă să se izoleze în acele coloane oficiale. Evident că sunt împotriva acestor coloane. Dar vreau să ştiu câţi primari din România i-aţi văzut asemănător fostului primar de la New York, care a fost lângă turnuri zile întregi, în acele clipe cumplite. Uitaţi-vă la premierul Italiei care pleacă în străinătate, fără coloană oficială, prin aeroport, trăgând un troler, fără să-i fie frică că îl înjură lumea. Ştiţi ce înseamnă aceste gesturi. Înseamnă că aceşti oameni sunt de-ai noştri. Dar în ce ţară post-comunistă aţi mai văzut un partid de foşti miliţieni, trecuţi în rezervă. In niciuna. Atunci hai să ne întoarcem la întrebarea despre onoare…aici îl veţi găsi. Ţara are nevoie de oameni care să fie în mijlocul lor din când în când.

Dar de unde-i luăm pe aceşti oameni. Suntem chiar la momentul formării unui nou guvern. Aşa îi dorim. Modeşti, cu carte, pregătiţi, coreţi. Îi avem ?! unde sunt ?!

Eu cred că această ţară are suficienţi oameni demni şi cu caracter. Trebuie doar să le redăm încrederea. Foarte mulţi m-au întrebat şi pe mine. Unde îi găsim. Simplu. E omul de lângă mie. Îi putem găsi. Cred că este vremea ca independenţii să iasă în faţă. Dar foarte mulţi mă întreabă, ce poate să facă un independent dacă nu îl sprijină niciun partid. Problema este falsă. Omul prin demnitatea, prin pregătirea şi devotamentul lui pentru cetăţenii care l-au ales, îi va determina pe ceilalţi să-l urmeze. Prin transparenţă totală. La noi nimeni nu vrea să spună pe ce se cheltuiesc banii. Dar la noi sunt oameni în toate structurile ţării care nu au avut servici înainte de a dobândi aceste funcţii publice.