ARD şi sloganul său ilogic

Alianţa România Dreaptă (ARD) şi-a ales drept semn de campanie electorală „inima”, iar sloganul de luptă nu va fi altul decât „repornirea inimii României”. Deloc inspirat, ca să nu spunem ilogic, fiindcă figurativ o „inimă” cu funcţiile întrerupte, pentru o vreme, nici prin resuscitare nu mai reporneşte. Dar să mergem mai departe pe firul aceleiaşi logici deloc cardiace. Când şi-a întrerupt pulsaţiile fireşti „inima”? Când USL-ul s-a instalat la putere, în urma moţiunii de cenzură, în prima decadă a lunii mai a.c. sau anterior? Ar fi bine de ştiut, ca să ne luminăm şi noi, şi probabil vom afla asta în campania electorală. Un expert în comunicare, Antonio Momoc, susţine că prin adoptarea sloganului „să repornim inima României” ARD îşi face involuntar autocritica. Mai exact se culpabilizează. După ce au băgat România în moarte clinică, acum aflăm de la liderii ADR că alţii sunt… autorii. Interesant, dar numai să ţină mesajul ăsta, cum că „ARD-iştii” pot reporni şi o inimă oprită. Despre programul lor de guvernare, mai nimic notabil, fiindcă par să nu iasă din continuarea privatizărilor strategice, chiar dacă Vasile Blaga, cu discursul său de lemn, a deschis robinetul cu promisiuni electorale la lansarea candidaţilor pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie. Să nu scăpăm din vedere: ARD mai doreşte adoptarea „codului de conduită pentru deputaţi şi senatori”, precum şi pierderea funcţiei publice a demnitarului care a fost găsit incompatibil de la data rămânerii definitive a deciziei ANI prin necontestare, sau de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti. Cât priveşte depolitizarea CCR şi a Instituţiei Avocatului Poporului, deziderate notabile, să fim noi sănătoşi. Dintre toate ariile, specifice momentului, la Opera Română, cea mai bizară interpretare a avut-o Mihai Răzvan Ungureanu, şi nu prea înţelegem ce se petrece cu el. A dat în mintea copiilor sau altceva mai grav? „De o lună şi jumătate am luat la pas fiecare kilometru din România, pentru că am simţit nevoia să văd cum arată o ţară inundată de promisiuni. (…) România este o ţară furată, este băgată în buzunarul câtorva oameni”. Din câte se ştie, MRU candidează, la Senat, în alegerile parlamentare, într-un colegiu din judeţul Arad, unde va avea bătaie de cap să o scoată la capăt şi dacă îşi dă cu toate unguentele procurate pe vremea când era prim-ministru. Cu alte cuvinte, preferabil era să ia la pas fiecare kilometru pătrat din respectivul colegiu uninominal. Cât priveşte afirmaţia că „România este o ţară furată”, asta s-a spus în vară la referendumul de demitere a preşedintelui şi nu mai are originalitate. Cităm din jurnalul fostului purtător de cuvânt al Palatului Cotroceni, Răzvan Popescu, pe mandatul de preşedinte al lui Emil Constantinescu, acum preşedintele CNA, din partea liberalilor, şi cartea se cheamă „Purtătorul de cuvânt” (Ed. „Universalia”, 2002): 19 noiembrie 1999, Cotroceni. „Răzvan Ungureanu, zis Pionierul de la Externe, este interesat de situaţia post-Andrei: vrea să ştie care va fi soarta lui după retragerea lui Pleşu. I se spune să stea liniştit. Pleacă dezamăgit: aştepta să i se spună că el îi va lua locul”. Se spune că orice om în viaţă se califică în domeniul în care îşi dă cel mai mult interesul. MRU „liderul deschiderii”, cum l-a prezentat purtătorul de cuvânt al ARD, este doar obsedat de putere şi de avantajele ei. Un arivist destoinic, fad şi aferat.