Profesorul şi compozitorul Gheorghe Stănescu, la 85 de ani: „Pe mine muzica m-a purificat sufleteşte”

0
207

Gheorghe Stanescu 3Personalitate a urbei, de numele domniei sale legându-se existenţa actualului Liceu de Arte „Marin Sorescu”, adevărat mentor pentru mii de elevi în inima cărora a sădit interesul şi dragostea pentru arta sunetelor, dirijor şi compozitor apreciat, Gheorghe Stănescu împlineşte astăzi 85 de ani.

Momentul este marcat printr-un concert aniversar prezentat astă-seară, de Orchestra Simfonică şi Corala Academică ale Filarmonicii „Oltenia”, cu un program integral de compoziţii ale domniei sale – lucrări pentru orchestră simfonică, orchestră de coarde, cvartet de suflători, harpă solo şi cor a cappella. „Pentru mine, este un eveniment de o puternică vibraţie sufletească”, mărturiseşte Gheorghe Stănescu, emoţionat să regăsească pe acelaşi afiş atâtea creaţii proprii. Concertul începe la ora 19.00 şi îl are la pupitrul dirijoral pe Alexandru Iosub, maestru de cor fiind Pavel Șopov. Intrarea publicului este liberă.

 „Pe mine muzica m-a purificat sufleteşte. Cum bine ştim, muzica e terapeutică, dar e şi un medicament de valoare pentru eul fiecăruia, pentru că îi stimulează gândirea, simţirea, trăirea. Cu alte cuvinte, muzica pătrunde în cele mai tainice unduiri ale sufletului omenesc”, mai spune domnia sa. La cei 85 de ani, tot ce îşi doreşte este să rămână activ şi să creeze în continuare lucrări valoroase, pe care să le lase patrimoniului cultural al Craiovei. Ceea ce îi urăm şi noi. La mulţi ani, maestre Gheorghe Stănescu!

  • Este pentru prima dată când atâtea lucrări ale dvs., peste 15 – corale, dar şi două creaţii camerale şi muzică simfonică – răsună în cadrul aceluiaşi concert. Ce sentimente, ce emoţii vă încearcă?
  • Pentru mine, este un eveniment de o puternică vibraţie sufletească, pentru că e pentru prima dată când se realizează un asemenea concert cu creaţia mea, selectivă, în domeniul cameral, coral şi simfonic. Am asistat la repetiţii şi am rămas impresionat de modul în care sună creaţiile mele. Nu mă aşteptam să sune aşa de frumos! Este un motiv de a mă mobiliza mai mult în viitor, să dau la iveală şi alte lucrări. De altfel, am în perspectivă un proiect pe care, dacă se va putea să-l realizez, voi fi foarte mulţumit. Este vorba de această perioadă de cinci ani, după care voi deveni nonagenar, şi atunci aş vrea să mă prezint în faţa iubitorilor de muzică din Craiova cu noi creaţii în genurile menţionate.
  • Ce bucurie, probabil, să reveniţi la acest concert aniversar în instituţia în care eraţi repartizat, în 1955, chiar după absolvirea Conservatorului, ca secretar muzical – Filarmonica „Oltenia”…
  • Pentru mine e o bucurie extraordinară pentru că activitatea în cadrul Filarmonicii m-a marcat foarte puternic. Eu m-am simţit toată viaţa legat de această instituţie, pentru că pe scena ei am ţinut primele concerte-lecţii pentru iubitorii de muzică, pe scena ei mi-am prezentat compoziţiile şi tot aici am prezentat două coruri pregătite de mine – unul de copii, care a cântat poemul vocal-simfonic „Povestea din pădure” de Constantin Bobescu, şi Corul Direcţiei Regionale CFR, care a cântat „Fantezia pentru pian, cor şi orchestră” de Beethoven. Ambele concerte au fost dirijate de colegul meu, regretatul Teodor Costin. Tot pe scena acestei instituţii, pe care o iubesc din inimă, am prezentat primul concert simfonic cu elevii Liceului de Artă din Craiova şi, bineînţeles, şi alte programe artistice.
  • Instituţia pe care o păstraţi însă în suflet – şi pe care aţi şi fondat-o, de altfel – este Liceul de Arte din Craiova. Aţi slujit-o ca profesor, timp de 56 de ani, şi 18 ani ca director. Mii de copii au învăţat de la dvs. să înţeleagă şi să iubească arta sunetelor. Sunt demersuri colosale în istoria acestui oraş! Se poate exprima în cuvinte satisfacţia realizării lor?
  • Și încă în cuvinte foarte frumoase, care izvorăsc din trăirea mea interioară… Am o satisfacţie deosebită pentru că mă număr printre cei patru fondatori ai Școlii Elementare de Muzică şi Arte Plastice din Craiova, care lua fiinţă în 1956, şi că am reuşit să obţin, din convingerile şi prin insistenţele mele, construirea actualului local al Liceului de Arte. Aş mai aminti, tot ca realizare de seamă, pregătirea unui mare număr de absolvenţi ai liceului, care au urmat învăţământul superior de muzică. Și de câte ori m-am întâlnit cu ei mi-au spus: „Ce am învăţat cu dvs. ne-a folosit foarte mult la Conservator! Vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut pentru noi!”. E o satisfacţie… Toate realizările acestui liceu, de-a lungul anilor, au fost consemnate de mine în «Istoria Liceului de Artă „Marin Sorescu”», la sărbătorirea a 50 de ani de existenţă, şi în lucrarea „Visând spre treptele măiestriei artistice”, în care prezint cele mai frumoase rezultate obţinute de elevii noştri.Gheorghe Stanescu 2
  • Instruirea şi educaţia artistică a elevilor erau o prioritate înainte, activitatea corală – chiar în instituţii fără profil muzical – era una extraordinară. Ce se întâmplă astăzi?
  • Lucrurile s-au schimbat foarte mult. Din 1955 am cunoscut o mişcare corală care m-a impresionat pur şi simplu, atât în rândul elevilor din şcolile generale, cât şi în licee, dar şi în rândul celor care munceau în instituţii mari, ca Electro sau CFR. La ora actuală nu mai întâlnim coruri în Craiova. Și e foarte dureros… Cred că ar trebui ca în cadrul şcolilor să se dea mai multă importanţă ansamblurilor corale, pentru că au fost nişte realizări de excepţie în domeniul acesta. Sunt mai multe cauze pentru care se întâmplă acest lucru. Una ar fi a neînţelegerii rolului unor asemenea formaţii în cadrul şcolii. Aici au mereu loc serbări, iar corurile pot participa cu valoare evidentă, pentru că prin cântec se poate vorbi de istorie, de acest popor, de viaţa cotidiană.
  • Aţi desfăşurat o bogată activitate ca profesor, dirijor şi compozitor. Privind-o sub aspectele ei cu adevărat relevante, puteţi spune despre viaţa dvs. că a fost una armonioasă, melodioasă?
  • Pe mine muzica m-a purificat sufleteşte. Cum bine ştim, muzica e terapeutică, dar e şi un medicament de valoare pentru eul fiecăruia, pentru că îi stimulează gândirea, simţirea, trăirea. Cu alte cuvinte, muzica pătrunde în cele mai tainice unduiri ale sufletului omenesc. Viaţa mea familială a fost foarte echilibrată, mi-a dat satisfacţii depline, pentru că lângă mine am avut o fiinţă cu care m-am înţeles perfect de la începuturi până în prezent şi sunt sigur că ne vom înţelege şi în continuare. Însă am primit o puternică lovitură prin dispariţia celei mai dragi fiinţe, Lavinia-Georgeta, fiica noastră, care, după absolvirea Conservatorului din Iaşi, a fost violistă în orchestra Filarmonicii din Craiova. I-am dedicat o piesă din concertul de vineri seara, „În Memoriam”. Și ei, dar şi ginerelui nostru, Marian Constantin Lascu, pentru că o altă lovitură am primit-o prin dispariţia lui.Gheorghe Stanescu 1
  • Ce vă doriţi mai mult şi mai mult la această aniversare?
  • Să am mintea tot clară, tot lucidă, tot activă, să fiu tot atât de receptiv la ceea ce se întâmplă în jurul meu. Să creez în continuare lucrări mult mai valoroase, să le las patrimoniului cultural al Craiovei. Există aici un grup de compozitori care, prin creaţia lor, au contribuit la fondul muzical craiovean care e dăruit posterităţii – i-aş numi pe Nicolae Julea, Petre Severin, Mihail Bârcă şi mulţi alţii.
  • Să vi se îndeplinească toate aceste dorinţe, domnule Gheorghe Stănescu! La mulţi ani! Și mult succes la concertul aniversar!

În program:

Triptic pentru orchestră de coarde

Miniatură simfonică

Rondino pentru orchestră simfonică

In Memoriam

Pui de românaş (Allegretto)

Fluieraş de doină dulce (Allegretto)

Aseară pe la chindie (Giocoso)

La fântâniţa din poartă (Moderato)

Frunză verde trei spanace (Allegro)

Fagule cu frunză deasă (Moderato)

Frunză verde d’alion (Tempo de sârbă)

Neică de când ai plecat (Moderato)

La fântâniţa din deal (Jucăuş)

Neică dacă eşti viteaz (Vesel/ jucăuş)

Cine-a zis dorului dor (Allegretto)

Cântă cucul la izvor (Allegretto)

Tatăl nostru (Andante)

Gheorghe Stănescu s-a născut pe plaiuri vâlcene, în comuna Costeşti, şi şi-a desăvârşit studiile muzicale la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (actualmente Universitatea Naţională de Muzică), în cadrul Facultăţii de Compoziţie, Dirijat, Pedagogie.

După absolvire, şi-a desfăşurat activitatea ca secretar muzical al Filarmonicii „Oltenia” şi, în paralel, ca profesor de teorie şi solfegii la Școala Elementară de Muzică şi Arte Plastice, care lua fiinţă în Bănie în 1956. Îşi aminteşte cu emoţii de începutul carierei în învăţământ şi se mândreşte cu faptul că se numără printre cei patru fondatori ai şcolii amintite. Simţindu-se mult mai atras de învăţământ, s-a transferat la această şcoală care în 1960 devenea liceu, în prezent purtând denumirea de Liceul de Arte „Marin Sorescu”. 56 de ani a slujit aici învăţământul, iar 18 ani a fost director (1963-1978, 1983-1986).

Gheorghe Stănescu şi-a început activitatea dirijorală cu diferite coruri de amatori din Craiova, obţinând mai apoi aprecierea Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România, care l-a acceptat ca membru în 2008. Ca şi compozitor, şi-a început activitatea pornind de la armonizarea şi prelucrarea unor cântece populare, simţindu-se mai atras de folclorul oltenesc. Pe parcursul anilor, au apărut şi creaţii originale având o tematică variată. A scris coruri pentru copii, pentru coruri feminine şi pentru coruri mixte. A scris şi a armonizat muzică sacră precum şi colinde. De asemenea, a compus muzică de cameră şi simfonică. În total, 86 de lucrări (70 corale, 16 camerale şi simfonice). În 1970, Uniunea Compozitorilor l-a primit ca membru definitiv.