Emoţie, iubire, comunicare…şi mult curaj / La cursul „Public Speaking” s-a descoperit talentul…

0
467

cursPe perioada vacanţei de vară, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, prin secţia pentru Copii şi Tineret — Ludoteca, a organizat o serie de cursuri gratuite pentru elevi, în cadrul proiectului „Biblioteca din vacanţă”, aflat la cea de-a VIII-a ediţie şi care este o alternativă inedită pe care o propune prestigioasa instituţie de cultură pentru petrecerea timpului liber în sezonul estival. Toate cursurile şi atelierele care fac parte din program au fost desfăşurate de voluntarii bibliotecii. Astfel, cursul de Public Speaking (oratorie), a fost susţinut de Mihaela Mocanu, preşedintele Asociaţiei INFF Solution, care le-a vorbit copiilor despre emoţie, dăruire şi voluntariat.

         Despre ceea ce înseamnă să ai încredere în forţele proprii, despre ceea ce înseamnă onestitate şi respect faţă de aproapele tău. „Emoţie, dăruire, persuasiune, iubire, dialog, comunicare, empatie, curaj, vise, încredere, pasiune, speranţe. Toate sunt ingredientele unei veri de excepţie”, spune acum, Mihaela Mocanu, când trage concluzile acestei iniţiative. „Am încercat ca împreună cu Marga ( n.r Marga Bulugean, jurnalist) şi Mihai ( n.r Mihai Jianu, psiholog) să dăruim tinerilor din experienţa noastră. Să le dăm curaj să-şi îndeplinească visele şi să fie asumate. Voluntariatul este calea prin care îi putem învăţa compasiunea, empatia şi mai ales implicarea”, a mai subliniat preşedintele Asociaţiei INFF Solution.

Un copil încrezător în el

Ca să mă cunoaşteţi mai bine o să mă prezint : am aproape 11 ani şi nu prea am curaj să vorbesc în public . Aşa că am venit la acest curs. Cea mai mare temere a mea este de a mă încurca în public , dar această teamă a scăzut puţin după ce am cunoscut-o pe Mihaela, o doamnă inteligentă şi foarte de treaba .Am învăţat multe de la ea . Dacă vreţi să ştiţi ce o să mă fac când o să fiu mare aflaţi acum. Încă nu sunt sigură dar am trei variante : să prezint ştirile la PRO TV; sa fiu detectiv…sau să fiu diplomat.

MARA BADEA

Care ar putea fi definiţia acestui cuvânt ,,visele”?

Visele sunt dorinţele cele mai importante pentru care luptăm ca acestea să devină realitate. Toată lumea visează chiar şi adulţi, în cazul lor majoritatea îşi doresc o mărire de salariu. Se spune că banii nu aduc fericirea,dar toţi vrem să ne convingem singuri. Ce s-ar întâmpla dacă ne-am opri să visăm , viaţa noastră ar face la fel, de ce ? Viaţa este ca mersul pe bicicletă, ca să îţi menţii echilibrul, trebuie să continui să pedalezi. Uneori apar probleme care par imposibil de rezolvat, dar aşa cum spunea şi Einstein ,, nu putem rezolva problemele cu aceeaşi gândire cu care le-am creat”. Nu trebuie să renunţăm să credem în visul nostru, este adevărat că dacă lupţi poţi pierde, dar dacă nu lupţi deja ai pierdut.

ROTARU DIANA

curs1_o

Scrima, un sport inteligent

Scrima, ca orice sport, te căleşte. Pe mine m-a ajutat enorm, atat acasă, cât şi la şcoală, educându-mă, învaţându-mă să fiu puternică, organizându-mă. Este un sport minunat, un sport de atenţie, un sport de reacţie. Scrima te învaţă să lupţi, te învaţă strategie şi arta de a lovi. Am ales să practic acest sport când priveam Jocurile Olimpice de la Londra (2012), şi am văzut cât de frumos este. Am participat la multe competiţii naţionale, dar şi ale clubului nostru – LPS Petrache Trişcu. În clasa I şi a II-a eram o fetiţă plângăcioasă, care gândeacă nu are voie să greşească (atât la scrimă, cât şi la şcoală), dar, cu ajutorul scrimei, am realizat că nimeni nu e perfect, că orice greşeală te ajută, motivându-te să fii mai bun. De atunci, de câte ori greşeam, la scrimă sau la şcoală, îmi ziceam mereu în gând: Nu poţi fi perfectă! Oricine greşeşte!  Anul acesta, am fost mândră să văd că scrima, sportul meu preferat, ne-a adus singura medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Rio. M-am convins, astfel, că am făcut o alegere minunată.

Încurajez orice copil sau tânăr să practice acest sport greu, dar deosebit de frumos şi inteligent !

IOANA CANŢĂR

„Valoarea are cu adevărat valoare doar atunci când este apreciată…”

               Imaginaţi-vă viaţa ca pe un joc în care jonglaţi cu cinci mingi în aer. Acestea sunt : munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul, iar voi încercaţi să le păstraţi pe toate în aer. Veţi înţelege însă foarte curând că munca este o minde de cauciuc. Dacă o veţi scăpa, va sări revenind la voi. Dar celelalte patru sunt bile de sticlă. Dacă veţi scăpa una dintre ele, aceasta ar putea fi definitiv afectată, crăpată, zgâriată, deteriorată sau chiar…distrusă. N-ar mai putea fi niciodată aşa cum a fost la început. Trebuie să înţelegem asta şi să acţionăm în consecinţă. Acordaţi timpul necesar familiei voastre, prietenilor şi odihniţi-vă îndeajuns. Valoarea are cu adevărat valoare doar atunci când este apreciată…

DELIA ŞTEFANIA DUMITRU

curs2

Frăţiorul meu…

De când s-a născut fraţiorul meu, viaţa mea s-a schimbat în toate modurile posibile.  La început am fost puţin invidioasă…Acum îl iubesc foarte, foarte mult şi nu pot sta fără el.  De obicei fraţiorului meu îi place să se joace orice cu mine. Eu l-am îmbrăcat în prinţesa, bunicuţa şi iepure.

Eu sper ca şi când va creşte mare să fie la fel de apropriat de mine.

ANA MARIA CĂPLESCU

„Nu se stie cand cineva s-ar putea sa aiba nevoie de zambetul vostru…”

….     Discursul meu va fi despre teamă şi învingerea ei….Credeţi-mă, mi se schimbase discursul cu o zi inainte, si desi il invatasem ca pe apa, nu asta urma sa fie problema. Ci prezenta mea acolo. Aveam suta de scenarii in cap: “Oare o sa cad?”, “Oare o sa imi sparg nasul pe scena?”, “ O sa imi cada candelabrul in cap?”. Ghiciti ce? Nu s-a intamplat nici una dintre acestea. In schimb s-a intamplat ceva mult mai simplu, mai plauzibil. M-am blocat. Am ajuns pe scena si m-am incurcat in ultimul hal, uitandu-mi discursul ca apoi sa ma intorc inapoi in lacrimi. Din acea zi mi-am promis ca nu o sa mai vorbesc niciodata in public.

          Şi totuşi, am făcut-o din nou. M-am deschis in fata lumii, am fost eu insumi, depasindu-mi teama, si in final realizand diferenta dintre cele doua dati in care am tinut discursuri: nu sala, nu persoanele, nu competitia, ci eu. Prezenta mea, dorinta mea, faptul ca atunci am fost eu insumi, vorbind din inima.

       Asta e ceea ce conteaza, oameni buni, atat pe scena cat si in viata de zi cu zi. Fiti fericiti, sinceri, deschisi  si buni cu oamenii… Nu se stie cand cineva s-ar putea sa aiba nevoie de zambetul vostru…

ANA MARIA POPA