Ca să înţelegem ceea ce trebuia înţeles

0
408

Vă mai reamintiţi, cât de supărat se arăta Frans Timmermans, vicepreşedinte-executiv al Comisiei Europene, pe guvernarea social-democrată, „derapată”, în opinia sa, de la calea cea dreaptă. Frans Timmermans este un social-democrat olandez, dar în ţara sa, partidul al cărui reprezentant este, se dovedeşte destul de anemic, ceea ce nu l-a împiedicat să obţină încă un mandat bun, în echipa Ursulei von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene. Care vineri, alături de alte 12 personalităţi ale Partidului Popular European, n-a avut nici o inhibare să apară într-un clip de campanie electorală, „Sigurna Hrvartska” (O Croaţie Sigură) în ajunul alegerilor legislative anticipate din Croaţia, în sprijinul Partidului Conservator Croat (HDZ), care se deschidea chiar cu Ursula von der Leyen, ea însăşi membră PPE. Ori însăşi codul de conduită al membrilor Comisiei Europene, în ultima sa versiune din 31 ianuarie 2018, stipulează expres că toţi membrii săi trebuie să se abţină de la orice declaraţie sau intervenţie publică în numele partidului politic sau organizaţiei de parteneriat social ai cărui membri sunt. Până acum preşedinţii Comisiei Europene se feriseră să intervină vizibil şi brutal în afacerile interne ale unui stat membru, fie că a fost vorba de Tratatul Constituţional, la referendumul din 2005 sau la referendumul pentru Brexit din iunie 2016. Comisia Europeană nu este un guvern, iar Uniunea Europeană nu e o federaţie, membrii săi fiind desemnaţi nu de Parlamentul European, ci de unanimitatea guvernelor care au orientări politice diverse. Pe de altă parte, Ursula von der Leyen este membră PPE, dar conservatorii nu sunt majoritati nici în Parlament, nici în Comisie, nici în Consiliul European al şefilor de stat şi de guvern. Dacă preşedinta Comisiei Europene face politică la vedere, şi după cum vedem o face, ea poate pierde încrederea unor guverne. Gestul Ursulei von der Leyen, care reprezintă UE în ansamblul său, nu doar o ţară sau o formaţiune politică, a deranjat finalmente. Dar, într-un context cum este cel actual, generat de complicaţiile pandemiei de coronavirus, când toate ţările aşteaptă ajutorul financiar promis, se va cultiva tăcerea. Alegerile legislative din Croaţia au fost câştigate de Uniunea Democrată a Croaţilor (HDZ), partid condus de premierul Andrej Plenkovic (50 ani) care a reuşit să convingă electoratul să rămână fidel celor care domină viaţa politică, la Zagreb, după 1991, când Croaţia s-a desprins din fosta Iugoslavie. Cu 68 de mandate adjudecate din 151, în Parlament, rezultatul este peste aşteptări. Social-democraţii au obţinut doar 42 de mandate, după ce în ianuarie câştigaseră preşedenţia ţării prin Zoran Milanovic. Sondajele dădeau la egalitate SDP şi HDZ. Şi de aici marea supărare. Popularii europeni n-au suportat ca alegerile legislative să fie câştigate, tot de social-democraţi, şi atunci… s-au interferat, e drept doar printr-un incocent clip publicitar. Susţinerea preşedintei Comisiei Europene pentru HDZ a fost una oficială, dar a generat polemică, susţinându-se că s-a ieşit din neutralitatea politică unanim convenită. Bineînţeles că Frans Timmermans, extrem de moralizator odinioară, nu-şi va îngădui vreo strâmbătură pentru încălcarea valorilor europene şi tot ce mai ştim, chiar de către oficiali europeni. Chiar dacă prin presa europeană, nu lipsesc comentariile, unele destul de estompate, despre cele întâmplate. Regretând Brexit-ul, şi sentimentul este unul larg răspândit, ne putem pune întrebarea dacă britanicii ar fi acceptat, un gest similar, din partea unor lideri PPE, pentru Partidul Laburist sau Partidul Conservator, la o rundă de alegeri legislative.