A fost cea de-a opta finală de Liga Campionilor, atât pentru Juventus Torino cât şi pentru FC Barcelona. Catalanii au repurtat pentru a cincea oară trofeul sacru după ce mai reuşiseră această performanţă în 1992, 2006, 2009 şi 2011. În felul acesta egalează palmaresul lui Liverpool şi Bayern Munchen, dar rămân încă departe de Real Madrid (zece trofee). În schimb, clubul catalan dispune de o bună „rată” a victoriilor în finală (cinci din opt) adică 62,5%. În schimb, Juventus Torino, pierzând pentru a şasea oară din cele opt finale disputate, stabileşte…un record. „Bătrâna Doamnă” şi-a adjudecat trofeul în 1985 şi 1996, dar a pierdut următoarele patru finale de C1 (1997, 1998, 2003 şi 2015). În fine, Barca este primul câştigător al Ligii Campionilor care a eliminat succesiv campioanele Angliei, Franţei, Germaniei şi Italiei în drumul său. Precum Pep Guardiola în 2009, Luis Enrique a reuşit tripla Campionat-Cupă-Liga Campionilor din primul său sezon ca antrenor la FC Barcelona. Aceeaşi performanţă, greu egalabilă, o mai reuşise Barca în 2009. Se mai pot mândri cu astfel de realizări Celtic (1967), Ajax (1972), Eindhoven (1988), Manchester United (1999), Inter Milano (2010), Bayern Munchen (2013). Declarat cel mai bun jucător al finalei de aseară de către UEFA, Andres Iniesta devine primul fotbalist care a livrat pase decisive în trei finale de C1 din cele patru la care a participat şi le-a câştigat. El îl egalează astfel pe Clarence Seedorf, singurul care mai câştigase Liga Campionilor de patru ori: cu Ajax, Real şi AC Milan. Înainte de plecarea în Qatar, Xavi Hernandez intră în istorie ca fotbalistul care a disputat 151 de meciuri de Liga Campionilor şi îl depăşeşete astfel cu o prezenţă pe Iker Casillas. Neymar, Cristiano Ronaldo şi Lionel Messi rămân în clasamentul golgeterilor în sezonul încheiat, cu câte zece realizări fiecare în Liga Campionilor. Ca un element de culoare, Alvaro Morata, de la Juve, a marcat atât împotriva lui Real Madrid, clubul care l-a format, cât şi împotriva lui Barca, o rivală declarată.
