Nu e decât lăudabil, de-a dreptul, faptul că primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, se arată apropiată de fenomenul sportiv, atât cel de performanţă, şi vezi promovarea pe teren – deocamdată –, în Liga I, a CS Craiova, cât şi a „celui de masă”, cu precădere în rândul tinerilor. Şi aş circumscrie acestei opţiuni organizarea, în Craiova, a unei competiţii de amploare, dotată cu trofeul Ligii Naţionale de Mini şi Baby Barchet – ediţia 2014, în colabarare cu Federaţia de specialitate. Prilej de amenajare a mai multor terenuri de baschet pentru desfăşurarea competiţiei, care vor rămâne apoi în folosinţa elevilor din colegiile craiovene. Când un primar de mare municipiu dovedeşte receptivitate aparte faţă de sport, privit ca o componentă a civilizaţiei – şi nu mai dezvoltăm conceptul – suntem pe tărâmul normalităţii desăvârşite. De la această receptivitate de care vorbeam, aş avansa câteva sugestii, menite a permite Craiovei să dobândească renumele de „oraş cu vocaţie sportivă”. În ţările europene, modelul de antrenament la care mă voi referi are deja numeroşi adepţi şi multe parcuri din majoritatea oraşelor, indiferent de populaţie, sunt dotate de mult timp cu astfel de circuite deloc costisitoare. Practic, un asemenea circuit este unul simplu, bazat pe nişte bări metalice, dispuse în diferite forme, pe care se pot executa o multitudine de exerciţii, unele cu un grad de dificultate mai ridicat. Flotările, de exemplu, care se pot executa în mai multe feluri la sol sau pe bări paralele, tracţiunile cu diferite prize, exerciţiile pentru muşchii trunchiului, abdominali, lombari, practic toată partea superioară a corpului fiind solicitată, toate acestea intră în registrul de antrenament. Peste ocean, în America, conceptul a fost cunoscut sub numele de „free workout” sau „bar workout” şi se bazează pe exerciţii fizice fără a folosi greutăţi, ci doar propria greutate a corpului. Antrenamentul are la bază exerciţiile folosite acum câteva decenii de sportivii de performanţă, aşa-zisele exerciţii calistehnice. Avantajele? Nenumărate. Acest mod de a face sport, în aer liber, nu necesită, în primul rând, bani, nu necesită echipamente speciale, ci doar voinţă. Fireşte, unele exerciţii au un grad de dificultate ridicat, dar începută cum trebuie, îmbrăţişarea acestui concept de antrenament se dovedeşte superioară exerciţiilor cu greutăţi, fiind, de fapt, un mod de antrenament funcţional. Un antrenament funcţional, făcut cu greutatea corpului, are avantajul de a tonifica musculatura şi a de a creşte puterea explozivă, fără a depune un surplus de masă musculară, lăsând astfel corpul să se poată mişca într-un mod natural, lucru total diferit de antrenamentul cu greutăţi. Antrenamentele funcţionale cu greutatea corpului sunt, de fapt, exerciţii de bază, modificate în funcţie de nivelul individual de pregătire fizică. Ca să fiu mai clar, modelul la care fac referire l-am văzut în Germania, dar şi în Portugalia, şi tineri de toate vârstele îşi adaptau programul de antrenament la propriile disponibilităţi, şi grad de pregătire. Când în oazele verzi ale Craiovei vor apărea şi asemenea amenajări, tentaţia imitării pe cei care deja au idee de acest ansamblu de exerciţii va deveni irepresibilă. Nu aduc în discuţie beneficiile imediate, dar, se subînţelege, că în scurt timp Craiova ar putea dobândi şi renumele de oraş al tinerilor cu o frumoasă construcţie fizică.
