La trei săptămâni după producerea evenimentului din 14 mai a.c., în camera 2806 a hotelului Sofitel, din New York, „afacerea DSK” rămâne un amestec de fapt divers, dramă familială, abandon politic şi fluxuri de bani. Obiectiv, este o catastrofă pentru stânga franceză, care avea în Dominique Strauss-Kahn un favorit fără egal la alegerile prezidenţiale de anul viitor, din Franţa. Termenul de „afacere” introduce o prejudecată. Este un fapt divers pur? O manipulare? O derivă individuală? Evenimentul este multi-dimensional şi mult mai complex decât s-ar părea.
Prima surpriză: socialiştii francezi au surmontat şocul mult mai uşor decât se părea, deşi Dominique Strauss-Kahn era figura nedetronabilă în toate sondajele de opinie. În felul acesta, Martine Aubry, secretarul general al partidului, a devenit „candidatul înlocuitor”, urmând a se confrunta, în „alegerile primare”, cu Francois Hollande. Câteva argumente ar putea explica această tranziţie fără probleme. În primul rând, socialiştii francezi sunt obişnuiţi cu loviturile dure. Instinctul lor de supravieţuire este ascuţit. S-au mai confruntat cu dezertarea lui Jacques Delors, în 1994, şi apoi şocul din 2002. A existat, apoi, un pact între Dominique Strauss-Kahn, Martine Aubry, Laurent Fabius şi Bertrand Delanoe, care a facilitat totul. În fond, francezii au reacţionat la „această dramă”, considerându-se cu toţii afectaţi. Cel mai recent sondaj (BVA pentru L’Express şi France Inter), publicat la 31 mai, confirma rezultatele precedente: 63% dintre repondenţi simpatizau victoria stângii, în 2012. „Afacerea DSK nu a contrabalansat virulenţa antisarkozystă”, a constatat un membru proeminent al UMP. Care mai susţine că teza complotului, în care s-au refugiat partizanii lui DSK, riscă să se usuce.
O altă surpriză derivă din comportamentul stângii non-socialiaste, care nu l-a plăcut niciodată pe Dominique Strauss-Kahn, având acum toate ingredientele pentru defulare. Sondajele evidenţiază însă că alternanţa la putere rămâne o perspectivă credibilă penrtu 2012. Cum şi Georges Tron, fost secretar de stat, reprezentant al UMP, a trebuit să-şi dea demisia, după o acuzaţie de agresiune sexuală, se poate vorbi de o … remiză. În Franţa nu se vorbeşte prea mult despre sex, a constatat un ministru, siderat, şi de aceea cazul DSK aruncă o lumină dură asupra moravurilor politicienilor. „Sunt mulţi care ar trebui să fie un pic stresaţi”, afirma, la 24 mai, Rachida Dati, fost ministru, pe platoul „Grand Journal” al Canal Plus. Câştigătoare până acum ar putea fi Martine Aubry, în Franţa, şi Christine Lagarde, la FMI. În fine, Carla Bruni, care şi-a exhibat, la G8, găzduit de localitatea Deauville, la 26 şi 27 mai, burtica de viitoare mamă. Bătălia de imagine sublimală între un DSK deprimat şi un Sarkozy remontat este reală. Pentru prima dată, după mult timp, preşedintele Nicolas Sarkozy încearcă o altă atitudine. Care nu îl prinde. Pariul său, legat de la afacerea DSK, este străveziu: stânga nu are un candidat de nivel internaţional, fiind ameninţată de riscul divizării. În plus, a pierdut bătălia moralităţii. Cele câteva puncte recâştigate în sondaje i-au redat optimismul actualului preşedinte, destul de uzat. Ieri, Dominique Strauss-Kahn urma să pledeze „nevinovat” în faţa Tribunalului din Manhattan, susţinut de nişte staruri ale Baroului.
