O spovedanie e până la urmă o mărturisire. Un act de curaj şi în acelaşi timp o uşurare, o eliberare, credea brokerul fugar Cristian Sima, acum prin Elveţia, după ce a stat prin Islanda, în preambulul cărţii sale „Marea spovedanie” apărută în urmă cu 5 ani la editura Integral. Şi Cristian Sima, tip inteligent, fost olimpic de matematică, care cocheta cu destule subtilităţi de cultură generală, îşi propunea să descrie Sistemul, propăşirea lui şi cauzele care au dus la instaurarea sa, opinând pe nerăsuflate că Sistemul –păpuşarii lui- „s-a format, s-a dezvoltat şi s-a propagat prin efortul şi contribuţia întregului popor român”. Şi Cristian Sima, mult mai dotat intelectual, cum spuneam, şi Cristian Rizea, într-o relaţie aproximativă cu studiile, deşi într-un timp record, ca parlamentar, absolvă Colegiul Superior de Siguranţă Naţională, Colegiul Naţional de Apărare, Institutul Diplomatic Român, două personaje controversate, joacă într-un fel rolul mafiotului Thomas Buscetta, membru al Cosa Nostra, care abjură, se pocăieşte la un moment dat, fiindcă tot programează Netflix filmul „Naşul celor două lumi”. Cartea ex-deputatului social-democrat Cristian Rizea, refugiat se spune prin Republica Moldova, după o condamnare definitivă la ÎCCJ, cu un mandat european de arestare pe numele său, dat în urmărire internaţională, n-are nici o legătură cu spovedania, cu mărturisirea unui zbucium din ultimii 15-20 de ani, a unor chinuri existenţiale cu întrebări la care a încercat să răspundă, convins că se leapădă de o ipocrizie sulfuroasă, care i-a tuşat existenţa. Cartea este de fapt răzbunarea unui exclus din jocuri pe bani mulţi. Debarcarea cu brutalitate de către partenerii de afaceri de mai ieri trebuia răzbunată. Motiv pentru care Cristian Rizea dă, cum se spune, „cu parul” şi de aici, din irepresibila nervozitate, lipsit şi de talentul narativ necesar pentru a descrie obiectiv marele tablou în care s-a aflat, nu reuşeşte să insufle credibilitatea necesară afirmaţiilor sale, despre sistemul corupt cu care s-a călcat zilnic în picioare. Dispune de o arhivă de amintiri, fiindcă mai doreşte scoatere unui volum? Interesant. Spovedania sa este până la urmă un amestec de suspine, dureri, rânjete, un terci al propriilor trăiri, ce ar vrea să sugereze tragismul în care a coabitat cu partenerii săi de afaceri, într-o lume a lor, proprie. O lume de-a dreptul pestriţă şi sulfuroasă. Un dubiu de credibilitate minează totul: argumentele sunt declarative nu concrete, incriminările sunt nenumărate, selectate din toate unghierele spaţiului politic. Sarabanda nominalizărilor n-are capăt: Mircea Geoană, Crin Antonescu, Ludovic Orban, Călin Popescu Tăriceanu, grupul de la Monaco şi aşa mai departe. Sunt şi alte nume, despre care s-a mai auzit câte ceva, destul de vag, în spaţiul public. Lumea în care se mişcă Cristian Rizea este o lume cu bani, cu relaţii, care nu e de capul ei. O lume care profită de Sistem, şi din când în când are pierderi, adică primeşte ceea ce merită. Cristian Rizea crede că şi-a uşurat conştiinţa după ce a primit, prin decizia penală nr. 62 din 18 martie 2019 a ÎCCJ o condamnare de 4 ani şi 8 luni, dar şi interzicerea, atât pe timpul cât şi pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei, a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice, sau de a ocupa o funcţie care implică exercitarea autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, spălarea de bani în formă continuată şi influenţarea declaraţiilor în formă continuată. Aşteptându-se să fie crezut, şi cu atât mai puţin să fie iertat, Cristian Rizea, aidoma lui Cristian Sima, le ratează pe amândouă. Oferă e drept un prilej de bârfe. Despre agenţi imobiliari şi agenţi secreţi. Despre politicieni fără carismă, nici pentru scara blocului, uneori prieteni, fiindcă totul e transpartinic, alteori duşmani, oameni lipsiţi de orice ideologie, de idealuri, ahtiaţi doar după propriile interese, mai mari sau mai mici. Se îmbrăţişează cu tandreţe, şi nu au remuşcări să se termine unul pe altul.
