CCR a respins, ieri, sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis privind legea bugetului de stat pe anul 2019, decizând că actul normativ respectiv este constituţional. După cum se ştie, la 22 februarie a.c., preşedintele Klaus Iohannis sesizase CCR în legătură cu legea bugetului de stat, invocând între altele adoptarea acestuia prin încălcarea rolului şi atribuţiilor Consiliului Fiscal, care trebuia să emită o opinie cu privire la toate amendamentele aduse pe parcursul dezbaterilor parlamentare. Klaus Iohannis mai invoca faptul că nu a fost respectată nici competenţa Consiliului Fiscal, de a emite o opinie la privire la declaraţiile de conformitate, semnate de prim-ministru şi ministrul Finanţelor Publice. Cam facilă argumentaţia. CCR a admis în schimb sesizarea asupra legii pentru aprobarea plafoanelor unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar pe anul în curs. Decizia CCR era previzibilă. Imediat, într-o declaraţie de presă, Klaus Iohannis a afirmat: „Decizia de astăzi a CCR cu privire la legea plafoanelor, demonstrează încă odată că PSD legiferează nu numai imoral şi prost, dar şi neconstituţional”, adăugând că va retrimite Parlamentului, spre reexaminare, bugetul de stat pe 2019. Refuzând promulgarea bugetului, din raţiuni precumpănitor politice, întrucât argumentaţia oferită nu este deloc tehnică, dimpotrivă, se creează perturbaţii serioase în buna funcţionare a administraţiilor publice locale, întrucât bugetele acestora sunt amânate, se subînţelege, sine die. Războiul dintre „palate” – faza pe buget – este de-a dreptul anacronic. Şi fără precedent. „Bugetul este construit pe un scenariu fantezist, fără garanţii privind punerea în aplicare”, a spus Klaus Iohannis. Niciun buget de stat, de-a lungul anilor nu a fost construit în aşa fel încât să mulţumească deplin pe toată lumea. De aceea şi există pe durata execuţiei, cel puţin două rectificări în plus sau în minus. Cu alte cuvinte, abia după prima rectificare s-ar putea valida sau invalida evaluarea preşedintelui ţării, excesiv de politizată, cu ingrediente precum „ordonanţa lăcomiei” sau… „intenţia de a pune mâna pe rezerva de aur a României”. Guvernul caută „soluţii extreme pentru a face rost de bani”, a decretat preşedintele. Dar orice guvern din lume, cu politici sociale resimţite de populaţie, asta face. Nepromulgarea bugetului de stat pe anul în curs, nici după decizia CCR, pune în situaţii nefericite administraţiile publice locale, unele dominate de liberali, care evident nu pot saluta o asemenea abordare, dar întârzie şi majorarea alocaţiilor pentru copii, măsură propusă de liberali. Clamarea obsesivă că „guvernul PSD a eşuat” poate fi un slogan de campanie, dar nu un argument serios în discuţia de faţă. După cum se poate constata, ALDE a fost scoasă din discuţie. Fiindcă, totuşi, aşa cum este construit bugetul de stat pe anul în curs, prevede cele mai mari alocări din istorie pentru Sănătate (plus 6 miliarde lei), Educaţie (plus 9,8 miliarde lei) şi mai mulţi bani la Investiţii, cu vreo 15 miliarde lei. Administraţiile locale primesc 4,6 miliarde lei în plus. Şi exemplele ar putea continua. Baricadarea în nervozităţi alimentate de apropierea unei campanii electorale, pentru alegerile europarlamentare, este contraproductivă pentru ţară. Şi, nu ştim cât de avantajoasă este, inclusiv pentru preşedintele Klaus Iohannis.
