Craiova și „Anotimpurile” preferate ale violonistului Liviu Prunaru: „Întotdeauna vin cu bucurie acasă, chiar și… iarna!”

0
99

Concertmaestru al reputatei Orchestre Regale Concertgebouw din Amsterdam (Olanda), profesor de vioară la Academia „Menuhin” din Gstaad (Elveţia) şi solist concertist al Filarmonicii „Oltenia” din Craiova – oraș al cărei Cetățean de Onoare este din toamna anului 2012 –, muzicianul Liviu Prunaru revine în concert pe scena Filarmonicii „Oltenia”. O face același entuziasm care l-a însoțit în toate aparițiile sale scenice de „acasă” și cu bucuria prezentării unei partituri care, deși dificilă și mai puțin cunoscută, are pentru sine – după cum mărturisește – o semnificație aparte: „Anotimpurile din Buenos Aires”, de Astor Piazzolla.

Violoniștii Liviu Prunaru și Valentina Svyatlovskaya – deținătorii a două viori istorice, Stradivarius „Pachoud” din 1694 și Andrea Guarneri „Maria Theresia” din 1676 – au început repetițiile pentru concertul de muzică de cameră din această seară încă de la începutul săptămânii.

Lucrarea este inspirată de „Anotimpurile” lui Antonio Vivaldi, motiv de a repune pe portativ și această celebră realizare componistică, iar invitată pentru a-i nuanța acordurile este nimeni alta decât soția muzicianului craiovean, violonista Valentina Svyatlovskaya-Prunaru. Este o premieră, de altfel, faptul că cei doi evoluează împreună pe scena Filarmonicii „Oltenia” și, de asemenea, este pentru prima dată când artista originară din Sankt Petersburg concertează în compania orchestrei instituției. Totodată, publicul îl va vedea pe Liviu Prunaru și în ipostaza de… dirijor, pe care – declară acesta – a mai „experimentat-o” în trecut și în care va reveni, anul acesta, la Craiova. De altfel, proiectele sale din 2014 împreună cu Filarmonica „Oltenia” sunt de impact și deloc puține!

Concertul „Anotimpurile” este prezentat astă-seară, începând cu ora 19.00, cu casa închisă, biletele epuizându-se încă din urmă cu câteva zile. „Întotdeauna vin cu bucurie acasă, chiar și… iarna! Am crezut însă că n-o să pot ajunge, mi s-a spus că a nins foarte mult. Dar n-a fost nici o problemă…”, ne-a declarat, ieri, Liviu Prunaru, pe care repetițiile l-au reținut pe scena Filarmonicii craiovene până după-amiaza. Întrebat ce anotimp preferă, muzicianul craiovean a răspuns, zâmbind: «Muzical… „Iarna”, altfel îmi place vara!».

–       Ce v-a motivat să alegeți spre a interpreta lucrarea lui Astor Piazzolla?

–       Cred că este o primă audiție cu „Anotimpurile din Buenos Aires”, aici, la Craiova. Este o lucrare mai puțin cunoscută, extrem de dificilă, dar care se potrivește ca o mănușă cu „Anotimpurile” vivaldiene. Este inspirată, de altfel, de acestea. Piazzolla a compus-o între 1965-1970 și obișnuia să o cânte el însuși la bandoneon, în cvintet. Am avut norocul să aud această înregistrare și mi-a rămas în minte. Și vreau să reproduc exact această atmosferă a Americii Latine, a Buenos Aires-ului, unde merg de 20 de ani. Plus faptul că profesorul meu Alberto Lysy a fost argentinian. Iată atuuri foarte mari pentru a prezenta această piesă extraordinară. Repetăm la Craiova de câteva zile și sper ca, vineri seara, concertul să iasă foarte bine.

–       Dumneavoastră ce anotimp preferați?

–       Muzical… „Iarna”. Altfel, îmi place vara!

–       Craiovenii se vor mai putea bucura de alte două premiere: veți concerta împreună cu soția dvs., Valentina Svyatlovskaya-Prunaru, și vă veți afla în ipostaza de dirijor…

–       Și mai este una: este prima dată când Valentina cântă cu orchestra Filarmonicii „Oltenia”, până acum a avut aici două recitaluri. Cât despre postura mea de dirijor… înseamnă doar că am lucrat noi între noi ca niște artiști profesioniști, fără să avem dirijorul „oficial”. Este, poate, un pic mai greu, dar am putut, astfel, să lucrăm mult mai în detaliu. Eu am experimentat această formulă de mai multe ori, încă din anii studenției, la Academia „Menuhin”. Am cântat 16 ani fără dirijor. Apoi am concertat o dată la Brașov și a ieșit foarte bine, iar acum, iată, la Craiova. Și cred că vom continua: la concertul următor, din martie – pe care îl voi susține alături de Lorena Tecu, tot craioveancă, fosta mea colegă de liceu, dar și de Conservator, care este la Boston acum – voi fi în aceeași postură. Pentru că vreau să treacă prin mâinile mele tot ce se întâmplă pe scenă… Vreau să fiu răspunzător total, până la ultima notă!

–       În afară de concertul din martie, ce alte proiecte mai aveți, anul acesta, împreună cu Filarmonica „Oltenia”?

–           În martie, împreună cu Lorena Tecu vom prezenta și un recital. Va avea loc miercurea, iar concertul va fi vineri. Proiectul este mai amplu… Atunci vom inaugura o serie de sonate romantice, am intitulat-o chiar așa, „Mari sonate romantice”. Vor urma altele, pentru că sunt multe sonate romantice și aș vrea să le prezint în compania Lorenei Tecu, cu care mă înțeleg foarte bine și cu care am cântat de multe ori, ea fiind pianista acompaniatoare a Academiei „Menuhin”, vreme de mulți ani, înainte de a pleca la Boston. Am păstrat legătura și am considerat că ar fi un cadou frumos pentru Craiova să revenim amândoi aici, să ne întâlnim din nou, acasă, pe scena Filarmonicii „Oltenia”.

Apoi, în luna mai, voi mai avea aici o apariție, împreună cu Valentina. Vom cânta „Amitie”, de Eugene Ysaye. Iar în partea a doua vom aduce încă o piesă extraordinară – Dublu concert pentru vioară, violoncel și orchestră, de Johannes Brahms. Voi cânta în compania colegului meu de la Concertgebouw, solistul violoncelist Gregor Horsch, din Germania. Va veni, deci, din Olanda, să concertăm împreună la Craiova… Este o mare cinste! . La pupitrul dirijoral se va afla Theo Wolters, care mi-a fost coleg la Concertgebouw, iar actualmente este asistentul dirijorului nostru principal, Maris Jansons.

Iar în luna iulie, din câte am înțeles, Filarmonica „Oltenia” va derula un proiect cu concerte susținute în cartierele Craiovei. Atunci voi cânta cu Valentina Dublul concert de Bach, iarăși o piesă foarte apreciată… Vom vedea, apoi, la toamnă, ce proiecte vom mai avea.

–       Înțeleg că nu vă place iarna… Totuși, cum regăsiți Craiova în acest anotimp?

–       Întotdeauna vin cu bucurie acasă, chiar și… iarna, chiar dacă e zăpadă! Am crezut însă că n-o să pot ajunge, mi-a spus fratele meu că a nins foarte mult. Dar n-a fost nici o problemă…

 

Născut la Craiova, violonistul Liviu Prunaru şi-a început studiile muzicale la vârsta de şase ani. În 1990 şi-a continuat studiul sub îndrumarea lui Alberto Lysy, la Academia Internaţională de Muzică „Menuhin” din Gstaad (Elveţia), unde a avut ocazia de a se perfecţiona cu muzicieni celebri, precum Yehudi Menuhin, Igor Oistrah, Ruggiero Ricci, Nikita Magaloff, Jean-Pierre Rampal, Pierre Amoyal. Violonistul român şi-a completat pregătirea muzicală cu Dorothy DeLay în New York, unde a participat şi la cursurile de măiestrie susţinute de Itzhak Perlman. A cântat ca solist în compania unora dintre cele mai prestigioase orchestre din lume și a colaborat cu dirijori de renume. De asemenea, a obţinut numeroase premii şi distincţii la cele mai importante concursuri şi competiţii internaţionale de vioară.

 

Valentina Svyatlovskaya-Prunaru a început studiul viorii la vârsta de cinci ani, fiind admisă peste alţi cinci ani în cadrul Şcolii Speciale de Muzică pentru copiii înzestraţi cu talent de excepţie (instituţie ce funcţionează sub egida Conservatorului). S-a distins, de asemenea, ca fiind singura interpretă de muzică clasică aleasă să facă parte din Fundaţia „Little Dreams”, patronată de cântăreţul Phil Collins. Absolventă a Conservatorului din Sankt Petersburg şi a Academiei Internaţionale de Muzică „Menuhin” din Gstaad (Elveţia), muziciana este membră, din 2007, a renumitei Royal Concertgebouw Orchestra din Amsterdam. Este deţinătoare a unui bogat palmares competiţional, iar printre profesorii care au îndrumat-o de-a lungul carierei artistice se regăsesc reputaţi violonişti, precum Liviu Prunaru, Alberto Lysy şi Alexander Stang.

Atunci când iubitorii muzicii din lumea întreagă se întâlnesc cu titlul „Anotimpurile”, imediat ei îl asociază cu memorabila creaţie a lui Antonio Vivaldi. Toţi marii compozitori au venerat această capodoperă preclasică, indiferent de timpul sau de spaţiul cultural în care au trăit şi au creat. Astor Piazzolla se înscrie, la rândul său, printre admiratorii lui Antonio Vivaldi, ceea ce l-a impulsionat să scrie propriile „Anotimpuri din Buenos Aires”. Lucrarea este structurată sub forma unui inspirat tango, combinat cu elemente melodice influenţate de modelul vivaldian.