Pe o ploaie măruntă, care a înlocuit gerul Bobotezei, câteva sute de credincioşi au aşteptat ore în şir, în curtea Catedralei Mitropolitane “Sfântul Dumitru”, ca să primească un strop de aghiasmă. ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, care a săvârşit slujba de sfinţire a apei, i-a învăţat pe credincioşi că apa pe care o iau în această zi de la bisericii are o putere tămăduitoare foarte mare, în multe cazuri dovedindu-se făcătoare de minuni.
Gerul care a lipsit în acest început de an, nu a schimbat cu nimic sensul sărbătorii de Bobotează. Înlocuindu-şi broboadele şi fularele cu umbrele uriaşe, credincioşii au alergat cu aceeaşi râvnă spre biserici pentru a lua cât de puţină apă sfinţită, având convingerea că numai un strop de-ar gusta ar fi scăpaţi din orice necaz. “E bine să ai în casă apă sfinţită. O păstrezi într-o sticluţă, la loc curat, şi când ţi se întâmplă vreun necaz, îţi faci o cruce, spui o rugăciune, poate mai ţii şi post, dacă se poate, şi apoi iei o înghiţitură. Se spune că se duc toate relele, toate bolile”, spune o femeie, pensionară, care stă alături de mulţi alţii la coadă, între gardurile păzite de jandarmi, din curtea Catedralei Mitropolitane “Sfântul Dumitru” din Craiova. Ascultând discuţia noastră, o neguţătoare de busuioc şi strecoară pe sub nas un bucheţel frumos parfumat spre a ni-l vinde.
Vasele uriaşe cu apă
Picură mărunt de parcă ar fi o zi de toamnă. Oricât ar fi de mulţumiţi că nu au îngheţat de frig ca în alţi ani, credincioşii tot se mută nerăbdători de pe un picior pe altul, întrebând în stânga şi în dreapta cât mai durează până începe “să se distribuie”. Cei cunoscători într-ale slujbelor, se încumet să aprecieze. Pentru că unii ca aceştia nu sunt crezuţi pe cuvânt, se apelează atunci la băieţii în uniforme, care ar trebui să ştie mai multe amănunte legate de organizare: “Trebuie să aveţi răbdare. Când se termină slujba din biserică, o să primiţi şi apă”, dă indicaţii scurte un jandarm care a primit sarcină de serviciu să păstreze ordinea în rândul enoriaşilor. Chit că nu e un răspuns exact, îi disciplinează rapid. Ca în fiecare an, preoţii au luat în calcul că vor veni foarte mulţi oameni să ia aghiasmă şi au umplut mai multe butoaie uriaşe care şi ele aşteapă pogorârea harului sfinţilor.
Botezul credincioşilor
Ca să capete puterile tămăduitoare cu care va face minuni, apa cea limpede trebuie să fie sfinţită. Fiind una dintre cele mai frumoase, dar şi mai puternice slujbe pe care le cunoaşte biserica ortodoxă, ritualul este săvârşit, ca în fiecare an, de un sobor mare de preoţi, avându-l în frunte pe ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. După cuvântul de învăţătură pe care l-a rostit în biserică, îndemnându-i pe creştini să creadă cu tărie în harul făcător de minuni care se ascunde în fiecare strop de aghiazmă, arhiereul a ieşit în curtea Catedralei, înălţând rugăciuni pentru curăţirea oamenilor, dar şi a întregii naturi înconjurătoare, şi binecuvântând de mai multe ori apa din butoaie. Asemuind sărbătoarea Botezului Domnului cu botezul particular al fiecărui om, la finalul slujbei, mulţimea de credincioşi a fost stropită din belşug cu apă sfinţită, care a curs, amestecându-se cu ploaia, peste creştetele oamenilor.
Puterile pe care le are Agheasma Mare
Potrivit învăţăturii bisericii ortodoxe, Agheasma Mare sau Apa Mare se sfinţeşte numai de două ori pe an, anume în Ajunul Bobotezei – pe data de 5 ianuarie şi în ziua praznicului – pe 6 ianuarie. Se consumă începând chiar din ziua praznicului şi până la 14 ianuarie, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, ajutând la tămăduirea de boli şi alungarea necazurilor pe care le avem în viaţă. După aceste zile, în tot cursul anului Agheasma Mare se păstrează într-o sticlă, la loc curat, şi nu se consuma decât atunci când omul posteşte toată ziua şi este spovedit. Fiind sfinţită de Dumnezeu, Agheasma Mare nu se va mai strica în condiţii normale. De aceea, nu e nevoie să se pună lângă ea usturoi, busuioc sau alte plante. Preoţii ne învaţă că, atunci când agheasma prinde miros din pricină că a fost pusă într-un vas necorespunzător sau a avut bucăţele de busuioc în ea, trebuie să se toarne într-un loc curat sau la rădăcina unui pom.
