Dacă fuga, cum se spune pe la noi, e ruşinoasă, dar… sănătoasă, în cazul lui Carles Puigdemont, aflat în Belgia, împreună cu încă patru „consilieri”, lucrurile nu stau deloc aşa şi comedia ieftină, nu face deloc o bună impresie. Fiindcă apelul la democraţie e lipsit de sens când însăşi cei care rostesc asemenea lucruri încalcă regulile. Carles Puigdemont s-a refugiat în Belgia, a făcut vineri o declaraţie belicoasă pe canalul RTBT, afirmând că „nu fuge de justiţie şi vrea să compară în faţa adevăratei justiţii”, dar „justiţia spaniolă e politizată”, a lăsat în urma lui doar haos şi prăpăd economic. Numeroase firme îşi schimbă locaţia sediilor sociale părăsind Catalonia. Cotidianul spaniol „El Mundo” informa ieri că ordinul european de arestare a lui Carles Puigdemont, lansat de judecătorul de instrucţie Carme Lamela, urma să fie pus în aplicare de parchetul belgian, care ceruse poliţiei reţinerea lui şi a „consilierilor” (ex-miniştri), patru la număr. Potrivit purtărorului de cuvânt al Parchetului din Bruxelles, Gilles De Jemeppe, Carles Puigdemont şi miniştri săi au fost plasaţi în arest la domiciliu şi un judecător de instrucţie va decide astăzi plasarea sau nu în detenţie. Nu este obligatorie menţinerea în arest a liderului catalan, el putând fi eliberat condiţionat sau pe cauţiune, dar oricum începe procesul tehnic de extrădare, care durează cel puţin 60 de zile, între statele membre ale UE şi „peste”, adică maximum 90 de zile, în cazuri excepţionale. Acuzat în Spania de rebeliune, secesiune, deturnare de fonduri publice, nesupunere în faţa legii, delicte care dacă se găsesc în dreptul belgian totul decurge rapid , putându-se ordona, cât mai grabnic cu putinţă extrădarea, Carles Puigdemont este într-un fel cu spatele la zid. Însă el contestă prin avocatul său decizia, şi va invoca faptul că nu poate beneficia în ţara sa de un proces corect. Din cauza intervenţiei…. politicului. Mandatul european de arestare se circumscrie însă normelor Curţii Europene de Justiţie şi Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Cu toate acestea, definirea conturului capetelor de acuzare poate da naştere la unele dificultăţi. În ultimii 5 ani niciun resortisant din UE nu a obţinut azil politic în Belgia. Inculparea şi reţinerea în cursul zilei de joi, la Madrid, a vicepreşedintelui destituit, Oriol Junqueras, şi a altor 7 membri (consilieri) din guvernul destituit, este considerată eminamente politică şi disproporţionată, în rândul independentiştilor. Lucrurile rămân oricum complicate. Madridul, până în prezent, a probat destulă cumpătare, pentru a nu agita şi mai mult lucrurile. Până la 7 noiembrie a.c., partidele unioniste urmează să decidă dacă se vor prezenta la alegerile din 21 noiembrie unite, sub o umbrelă comună „Împreună pentru da”, sau dispersate. Sunt deja disensiuni între Partidul Democrat European Catalan (PDeCAT) – conservatori independentişti, al lui Carles Puigdemont, care a condus, în coaliţie, cu stânga republicană a Cataloniei a lui Oriol Junqueras. Un alt partid independentist, Cadidatura Unităţii Populare (CUP) de extremă stângă, încă nu a decis cum se va prezenta la alegeri. PDeCAT militează pentru liste unitare şi Carles Puigdemont, care rămâne la fel de combativ, şi-a anunţat deja candidatura, precizând că îşi va face campanie electorală din străinătate.
