Tristeţea unei campanii electorale

0
641

Unora le place să facă politică, altora să comenteze. Foarte bine, ambele tabere și-au demonstrat capacitățile status rolurilor asumate, în fiecare prag electoral. Ce individualizează însă, campania electorală a anului 2012, este inerţia, tristețea electoratului. Este o condiţie determinantă a unui joc electoral, periculoasă, căci poţi ajusta, în timpi reali, procentul de 51%, în doar câteva ore.

Mulţi dintre electori sunt actualmente, letargici, ignoră deopotrivă politica şi actorii politici, deşi, fatalmente, ştiu că nu pot trăi fără ea căci este o condiţie sine qua non a societăţii actuale. Prea multe dezamăgiri venite din spectrul politic, au determinat indiferenţă faţă de orice proces politic, fie el şi electoral. Este foarte clar că inerția se datorează politicianul român, din zilele noastre, care a rămas doar la stadiul satisfacerii „propriilor interese”, echivalente ideologic cu “reformarea sistemului politic românesc” , și nu a tins nicidecum, în timpul mandatului, spre aspirații sau scopuri nobile societății româneşti.

Candidaţii desemnați nu sunt, adesea, liderii notorii ai partidelor politice reprezentative în teritoriu, în cele mai multe cazuri, sunt doar oameni care nu au o carieră profesională. Asumarea unui mandat politic în Parlamentul României reprezintă pentru ei o opțiune, deloc de neglijat, căci le aduce decizie instituțională și legislativă, imunitate în fața unor dosare instrumentate de către reprezentanții instituțiilor Ministerului Public și, nu în ultimul rând, înființarea propriilor companii sau creșterea cifrei de afaceri pentru societăți, ce i-au susținut în campania electorală.

Promisiunile electorale sunt încă bine cotate și vin, natural spre electorat, fără nici o reținere sau timiditate, dinspre liderii centrali ai formațiunilor politice angrenate în lupta electorală din decembrie. Vor trezi noile promisiuni electorale ale reprezentanților Alianţei România Dreaptă (ARD) sau  USL-ului, alegătorii inerți, letargici? Este greu de apreciat.

Lansarea candidaților ARD a oferit prilejul ca, prin vocea baritonală a lui Vasile Blaga, PDL-ul să explice românilor noul program de guvernare, ce conţine în principal reducerea cotei unice de la 16 la 12% şi creşterea salariului minim de la 740 de lei la 850 de lei, iar de la 1 ianuarie 2015 la 1.000 de lei. O adevărată revigorare financiară îi așteaptă pe românii care îi vor vota, doar la nivelul promisiunilor, căci situația economică a României nu este una deloc de invidiat. În 2013 și 2014, România va avea vârfuri de plată a datoriei externe de 13 miliarde de euro. De unde va avea ARD-ul bani pentru creșteri salariale? Răspunsul este unul categoric: nu va avea.

USL-ul este mai reținut, în această campanie electorală, avansează doar politici cu impact social, posibil de targhetat: cote diferenţiate pentru cei cu venituri foarte mici pe o scală de la 8 % la 12%, aplicarea unei cote TVA de 9% la alimentele de bază etc.

Vă este cunoscută imaginea simpaticului politician în prag electoral: întotdeauna elegant, amabil, receptiv la toate revendicările electorilor din colegiul administrat. Aveţi dreptate să răbufniţi, dar nu aveţi dreptate pe fond căci el este produsul „democratic” al unei părți a societăţi românești, cea inertă, ce refuză să mai facă exercițiul asumării corecte, raționale a actului politic, prin desemnarea de parlamentari.

El, noul politician, va fi ales „democratic” de către cetăţenii României, prin votul popular al maselor, al celor neinstruiţi, ce pot fi încă uşor de manipulat prin promisiuni fictive de majorare a pensiile, inventarea de noi ajutoare sociale, crearea de locuri de muncă la sate etc.

Tânăra generaţie politică este mai avidă decât cea veche, vrea să prindă, cu orice preţ, un loc în Parlamentul României, convinşi fiind că, astfel, îşi vor putea maximiza cei patru ani, la un o perioadă de trei mandate pentru a obţine, ulterior, o pensie de parlamentar. Actualmente, 86 dintre cei 471 de parlamentari, au trei mandate consecutive și pot beneficia de pensie parlamentară.

Listele electorale sunt dintre cele mai pestriţe pentru electorat, trezit, în plină campanie electorală, să voteze în colegiul său, un personaj din alt județ, doar pentru simplul fapt că ilustrul politician  bucureștean nu a mai avut loc eligibil pe listele centrale și a fost repartizat către provincie.

Tânărul politician tinde, în actuala campanie, ca pentru a câştiga cu un procent de 51%, să intre în rolul unui lider politic prestigios, să mizeze pe strategii tip Barack Obama, alții pe discursuri din repertoriul lui Francois Hollande și Angela Markel, dar nu le iese. Nici nu ar avea cum, căci nu poți spera să fii Cezar dacă cumperi cu bani grei locul de parlamentar și pleci într-un colegiu câștigat apriori de partid.

Votul uninominal a reuşit, în scop peiorativ, să scumpească lupta electorală și să producă trădări politice neaşteptate de tipul Vişan, care din fervent apărător al PDL şi al Elenei Udrea, a întors armele împotriva partidului şi oamenilor politici care  l-au creat.