Guvernul de la Kiev a devenit nervos. Şi neîndoielnic are motive, atribuite în principal oboselii. Vineri, un ministru de Externe a cerut criticilor contraofensivei să tacă, iar sâmbătă un fost prieten, căruia Volodimir Zelenski îi datorează „devenirea” a ceea ce este –oligarhul Ihor Kolomoiski, propretar al canalului de televiziune 1+1, care difuzase serialul „Servitorul poporului”, în care a jucat rolul principal sub numele de Vasil Goloborodko- a fost reţinut pentru fapte de corupţie. Grupul media al acestuia servise drept tambulină, în campania electorală a actualului preşedinte ucrainian. Ihor Kolomoiski ar fi finaţat în 2014 şi aşa numitele batalioane de voluntari pentru războiul din Donbas, şi a fost amestecat şi în scandalul privind compania privată ucrainiană Burisma (obiect de activitate producerea de gaze) în al cărui staff s-a aflat şi Hunter Biden. Singura ţară care ar putea să nu-l extrădeze în SUA este… Rusia unde este deja proscris, dar la informaţiile incomode deţinute, cine ştie? Duminică, ministrul Apărării –departament crucial- a fost demis. Toate aceste evenimente au în comun doar faptul că sunt rezultatul presiunii internaţionale. În domeniul militar se apreciază că rezultatele contraofensivei sunt neconcludente pentru moment. Iar Serghei Şoigu, ministrul rus al Apărării, citat de TASS, susţine, în măsura în care poate fi credibil, că de la începutul contraofensivei forţele armate ale Ucrainei au pierdut 66.000 de oameni şi 7.600 unităţi de armament. Informaţia nu este validată de surse independente. Conştient de probleme Volodimir Zelenski a recurs la gesturi specifice autoritarismului, pentru a se asigura că va continua să guverneze ţara. Pentru că legea marţială, serveşte între altele la urmărirea penală a politicienilor corpuţi şi ca întotdeauna aceştia se găsesc în tabăra oponenţilor politici. Un susţinător al rivalului lui Zelenski, Vitali Klitchko, primarul Kievului, de primarul Cernihivului e vorba, a fost demis, pentru faptul că şi-a evacuat familia într-o maşină a primăriei. Începând cu momentul invaziei (20 febriuarie 2022) Kievul a instituit interdicţia de a părăsi ţara pentru bărbaţii cu vârstă de recrutare (18-60 ani) dar mii şi mii de bărbaţi au obţinut certificate de inapţi pentru serviciul militar, în schimbul unei mite, se vorbeşte cuprinsă între 3-15 mii dolari. Mulţi au părăsit ţara. Ceea ce interesează este altceva. În cursul nopţii de sâmbătă spre duminică forţele ruseşti, prin drone, au lansat atacuri asupra unor obiective din Reni şi Izmail, din regiunea Odesa, dar şi din apropiere de Nikolaev, afectând infrastructura portuară. Purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe al Ucrainei, Oleg Nikolenko a anunţat că drone ruseşti ar fi căzut şi explodat pe teritoriul României, informaţie infirmată aproape imediat de ministerul român al Apărării. Identic a procedat şi MAE, prin ministra Luminiţa Odobescu. Ar fi trebuit să fie… caz închis. Dar nu s-a întâmplat aşa, fiindcă inclusiv ministrul ucrainian de Externe, Dmitro Kuleba, a ieşit la rampă anunţând că Ucraina are dovezi clare care dovedesc că dronele ruseşti au lovit teritoriul României. Aşadar, Kievul pretinde, Bucureştiul dezminte, dar Kievul nu se lasă. Ucraina vrea să acopere eşecul contraofensivei, amestecând şi România, ţară membră NATO, care ar implica un conflict direct cu Rusia. Delicată situaţie. SUA şi aliaţii NATO au interzis Kievului să utilizeze rachete şi drone furnizate de Occident, contra teritoriului rus. Cu toate acestea, aeroportul din Pskov –la 700 km de frontiera ucrainiană, dar la 30 km de Estonia, membră NATO-, a fost atacat şi mai multe avioane ruseşti distruse. Nici Rusia nici Ucraina n-au confirmat oficial tipul de arme utilizate. Noi ţinte, menţionează Oleksy Danilov, secretar al Consiliului de securitate şi apărare, pe canalul X (fost Twitter), sunt Sevastopolul, cel mai mare oraş din Crimeea şi Constadt-ul, lângă Sankt Petersburg, în proximitatea frontierei cu Finlanda şi Estonia. Adică se merge până la recuperarea completă a teritoriului pierdut. O cauză acceptată din punc de vedere moral pentru ucrainieni. O cauză care ne aminteşte de războiul din Spania, deşi comparaţia este oarecum romantică. Ceea ce se întâmplă în Ucraina ne afectează direct, chiar în calitatea de aliaţi: ţinta de deficit de 4,4% nu poate fi atinsă din cauza eforturilor pe care România le-a făcut pentru susţinerea Ucrainei, aflată în război direct cu Rusia, şi a Republicii Moldova, supusă unui război hibrid. Şi Roberta Metsola, preşedinta PE, a recunoscut acest lucru. Ajutorul dat, a spus premierul Marcel Ciolacu, depăşeşte… 3,5% din PIB. De atingerea ţintei de 4,4% din PIB depinde primirea celei de a treia tranşe din PNRR de 2,8 miliarde euro. Războiul din Ucraina este unul la distanţă. În pofida ororii luptei din tranşee, a măcelului aproape zilnic (sursele americane estimează pierderile la 500.000 oameni) războiul şi-a pierdut simpatia, fricile şi fanteziile s-au risipit. Rusia nu se arată interesată nici măcar de întreaga Ucraină, problema este restrânsă la Donbas şi Crimeea, chiar dacă ultraşi supraîncălziţi visează să cucerească Kievul, Dnipro sau Harkovul. De ţările baltice nici vorbă. Fluxurile de refugiaţi au secat iar Europa nu se sperie de perspectiva unei ierni fără căldură. În toate sondajele războiul este plasat între ultimele preocupări şi până la urmă ne-am obişnuit cu el.
